bookblog.ro

Tratați-vă ca la carte

Scris de • 25 December 2011 • in categoria

Ghidul lenesului

Titlu: Ghidul leneșului. Mic tratat pentru leneșii rafinați
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2006
Traducere:
Numar pagini: 320
ISBN: 978-973-569-873-7

"Eu am un vis. Se cheamă iubire, anarhie, libertate. Se cheamă a fi leneș."

Și totuși, a fi leneș e o artă. Nu oricine poate fi leneș, nu oricine se pretează. Gândiți-vă la un club/cafenea unde nenumărați stau la coadă și conducerea își rezervă dreptul de a-și selecta clientela. Unii sunt mai nepricepuți, alții mai talentați, unii începători, alții cu ceva experiență. Odată ce există o selecție, există și o ierarhizare. Astfel pentru doritori mai agitați, increduli mai disperați, novici mai manierați și leneși rafinați s-a lansat și „ghidul leneșului”, o semi-mini-enciclopedie asupra leneviei.

Și ce risc major și-a asumat autorul! Să ții lecții despre lenevie știind că odată gustat dulcele nectar al trândăvelii, leacuri greu s-ar mai găsi. Și ce boală cruntă lenea asta! Nici măcar doctorul nu ți-ar putea prescrie „ședere pe o perioadă nedeterminată de timp la pat”, căci e conștient că ți-ar agrava situația. Oricum „boala e doar un obstacol pentru trup, dar nu neapărat pentru voință”, și astfel Tom Hodgkinson face ce face el mereu, editează reviste, scrie articole, dă petreceri, și canonizează mai mult sau mai puțin ideea de lenevie printr-o expunere minuțioasă, jurnalistică, aproape perfect documentată al acestui fenomen, cumva mușamalizat de o industrie robotizantă.

„Dacă truda ar fi prezentat vreun aspect romantic sau atrăgător, dacă ar fi fost vorba de ceva sclipitor, ducele de Westminster și-ar fi săpat singur nenorocita aceea de grădină, nu credeți?” (J. Bernard)

Ghidul este, fără îndoială, o incursiune pseudo-chirurgicală în tainele deloc surprinzătoare ale leneșului contemporan. Fiecare capitol are o corespondență directă cu câte o oră din cele 24 ale zilei, tematici asupra cărora autorul și-a plecat urechea pentru a putea evidenția caracterul cotidian al leneșului.

Definiția acestuia e cumva esențială în discurs, dar survine cu greutate, căci ar fi ca și cum ai defini imaginabilul prin materialitate. Totuși Himmler referă leneșii ca „elemente care evită munca”. Dar nu poate fi doar atât. Dacă s-ar încerca o definiție prin dublă negare, Oscar Wilde ar răspunde agresiv: „Acțiunea este refugiul oamenilor care nu au absolut nimic de făcut. Ea se bazează pe lipsa imaginației. Este ultima resursă a celor care nu știu să viseze.” Deducem cumva că leneșul e definit prin visare, poate nepăsare și odată cu asta prin o intensificare a procesului creativ. „Muzicienii sunt caracterizați drept târâie-brâu; scriitorii, drept ingrați și egoiști; artiștii, drept periculoși”, și totuși marile idei se întâmplau „pe perne, pe spinarea calului, și pe toaletă”, și din aceste mari idei s-au ridicat mari oameni precum John Lennon, Peter Doherty, Joe Strummer, Oscar Wilde, Sherlock Holmes, René Descartes, etc. și T.H. Lawrence care conclude că „omenirea n-a câștigat nimic de pe urma salahorilor!”.

Cândva existau și zile cu 24 de ore. Cândva existau și cu mai multe. Acum, fără doar și poate, nu există niciodată îndeajunse ore încât să te încrezi cu nonșalanță într-un itinerar atât de productiv pe cât ți-ai dori. Niciodată nu-ți ies planurile, niciodată nu te trezești la o oră fixă și întotdeauna 5 minute în plus par să conteze cât încă doisprezece ore de somn. Cafeaua nu e niciodată perfect proporționată cu dimineața respectivă, ora 12 niciodată nu înseamnă ora 12 când vine vorba de ședințe sau pauza de masă. Viața, de la o vreme, are în dotare o cutie de viteze. Totul trebuie să fie terminat mai degrabă decât să fie început, fiecare zi începe cu o numărătoare inversă și se termină undeva în ziua următoare, și în final, toți cunoscuții stau cu gura căscată așteptându-ți versiunea 2.0, mai productivă, mai umoristică, mai capitulativă.

Tom Hodgkinson nu face o prelegere pentru statul degeaba, făcutul de nimic, ci pentru o delăsare productivă, creatoare de plăcere, prelungitoare de vieți. Căci într-o lume unde primează fast-ul, unde microsecunda este vitală ar trebui să fie reamintită lentoarea, mestecatul prelungit, admirarea îndelungă căci „delicioasă și harnică e indolența!”. Și dacă a zis-o Keats, parcă n-a zis-o rău.

  • Plusuri

    o lectură ușoară, plăcută, umoristică, documentată, plină de informații utile și de vieți impresionante

  • Minusuri

    se pot găsi, dar mi-a fost lene

  • Recomandari

    leneșilor sau celor care își doresc această meserie

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Stefan spune:

    Sper sa o gasesc prin vreun anticariat. Ai vreo recomandare?

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Când încetăm să mai citim, netezim calea spre arderea cărților

Copyright ©2011 Bookblog.ro