Cocaină, sex, adulter și Margaret Thatcher
Scris de Raluca Elgyar • 17 September 2018 • in categoria
Autor: Alan Hollinghurst
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2018
Traducere: Mariana Piroteală
Numar pagini: 623
ISBN: 978-606-33-2370-6
Cocaină, homosexualitate, adulter, politică, Margaret Thatcher... toate acestea adunate în 623 de pagini de mare forță stilistică și narativă... iată, poate, rețeta unui succes care se numește Linia Frumuseții și care a fost recunoscut oficial printr-un premiu Man Booker în 2004.
Cartea lui Alan Hollinghurst face parte din categoria rară a romanelor pe care ți le amintești în detaliu la multă vreme după ce l-ai citit și după ce memoria cititorului a fost încărcată de alte multe cărți parcurse. Linia Frumuseții poartă cu grație paradoxul cărților bune: se citește ușor (te apuci de ea și nu o mai lași din mâini) și se citește greu, în același timp, pentru că te consumă emoțional, te ține agățat de poveste și te obligă, la modul cel mai frumos și subtil, să trăiești în lumea ei.
În vara anului 1983, tânărul Nick Guest se mută într-o cameră din mansarda casei influentei familii Fedden din Notting Hill. Capul familiei este Gerard Fedden, parlamentar conservator și fan declarat al „Doamnei de Fier”. Prietenii lui Nick sunt copiii lui Gerard Fedden, Toby și Catherine. Nick, provenit din clasa de mijloc, se simte fascinat de bogăția și puterea acestei familii și are ocazia să cunoască îndeaproape figuri marcante ale politicii Marii Britanii din anii ’80. Dansul cu celebra Margaret Thatcher, la o petrecere dată de familia Fedden, va marca apogeul vieții lui Nick în casa din Notting Hill.
Dar dincolo de toată această strălucire, Nick descoperă problemele și contradicțiile unui deceniu dificil. Experiențele homosexuale cu un funcționar de culoare și apoi cu un milionar de origine libaneză, consumul de cocaină, amenințarea virusului HIV (într-o epocă în care subiectul era tabu), corupția evidentă a clasei politice, falsele valori promovate public... toate acestea conturează un tablou complex al unei lumi care trăiește asemenea unui fluture care se apropie prea mult de lumină și își arde aripile. Șampania, cocaina, sexul, petrecerile... toate aceastea acoperă dezolarea, depresia, neîmplinirea, lipsa de sens și de perspective ale deceniului opt... ce prefigurează crizele politice, sociale și culturale care vor zdruncina fundațiile civilizației europene în perioadele următoare.
Cartea lui Alan Hollinghurst este o bijuterie narativă care ne readuce în memorie farmecul anilor nebuni ai deceniului opt rezumați, poate cel mai bine, în cuvintele unui funcționar al Foreign office-ului din Londra: „The 80s are going on for ever. The economy's in ruins, no one's got a job, and we just don't care, it's bliss."
-
Plusuri
O extraordinară dovadă a talentului narativ al autorului, comparat deseori cu Henry James.
Subiectele tabu ale anilor ’80 abordate cu onestitate, forță și candoare . -
Recomandari
Un roman excepțional al unuia dintre cei mai importanți scriitori britanici contemporani.
Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
M-ai convins!
De când tot așteptam să citesc niște impresii despre cartea asta.
Ai citit cumva O viață măruntă? După ce am citit cronica ta, îmi pare că au teme asemănătoare.
Am să trec Linia frumuseții pe listă pentru toamna asta! Sper să mă apuc de ea curând!
Oh, și dacă îmi permiți, îți recomand cu toată inima O viață măruntă care, cel puțin pe mine, m-a năucit.
Lecturi plăcute!P.S.: Îmi place cum scrii. Foarte frumos gândite și așezate sunt cuvintele tale.
-
Multumesc mult :). Voi cauta cartea recomandata de tine.
-
-
Mă bag și eu ca musca în lapte și zic că O viață măruntă nu se aseamănă deloc cu Linia frumuseții. O viață măruntă este pur și simplu minunată. Este scrisă cu emoție, fără a cădea în patetic, suferi cumplit la toate destăinuirile personajului.
M-a făcut să-mi pun întrebări dacă ești cu adevărat un prieten bun dacă nu faci nimic concret ca să-ți ajuți prietenul, deși știi că suferă înfiorător de mult (mă gândesc și la Andy și la Willem care nu au făcut nimic concret atâția ani). Apoi, m-a făcut să mă gândesc la cât de mult contează o copilărie fericită și să ai parte de dragoste pentru ca apoi să devii un adult funcțional din toate punctele de vedere. Și, nu în ultimul rând, am reuși să văd prin alți ochi depresia, să înțeleg mai bine de unde vine nevoia de autopedepsire, de unde vine senzația că nu ești destul de bun și că nu vrei reuși no matter what. Pentru mine a fost și o lecție de psihoterapie cartea asta.
Linia frumuseții se aseamănă doar prin tematica homosexualității și cam atât.
Lasa un comentariu
Citeste si
Warning: Undefined array key 0 in /home/bookblog/public_html/wp-content/themes/bookblog2.0/parts/single-recenzie-sidebar.php on line 6
Bookish spune:
21 September 2018 | 10:27 am
Eu nu am reușit să o termin, am abandonat-o pe la jumătate. Mi s-a părut tare plictisitoare atât ca subiect, cât și ca personaje. E totul foarte sec, lipsit de emoție. Eu cel puțin așa am perceput-o.