bookblog.ro

Creșterea bebelușului pe înțelesul tuturor

Scris de • 26 January 2013 • in categoria

Titlu: Cartea bebelușului fericit
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Traducere:
Numar pagini: 352
ISBN: 978-973-135-715-7
Cumpara cartea

Cartea bebelușului fericit conține mai mult de zece programe diferite, care vă arată ce trebuie să faceți începând cu prima săptămână din viața bebelușului și terminând cu împlinirea vârste de un an”.

Cumpără titlul în engleză

Experiența pe care a avut-o îngrijind mai bine de 300 de copii nou născuți pe vremea când era asistentă maternală i-a oferit Ginei Ford cunoștințele necesare scrierii unei cărți în care să prezinte mai multe metode de un real ajutor de trecere prin primul an de viață al noului născut. Ea combate rigiditatea majorității programelor consacrate, de îngrijire a bebelușului pe durata celei mai grele – probabil – perioade de creștere a unui copil. Ca majoritatea cărților din domeniu, și Cartea bebelușului fericit începe cu perioada prenatală. Capitolul „Pregătirea pentru naștere” oferă sfaturi cu adevărat utile pentru pregătirea camerei în care bebelușul va trăi după primele șase luni – și lucrul acesta este subliniat de multe ori pe parcursul cărții –, ce articole de îmbrăcăminte și de îngrijire trebuie să fie cumpărate înainte de naștere, și anumite sfaturi cu privire la ce articole sunt necesare pentru hrănirea bebelușului cu biberonul.

Începând cu al doilea capitol, „De ce să respectați un program”, cartea își intră în drepturi. Aici sunt justificate programele prezentate, avantajele de care va beneficia bebelușul și cele de care vor beneficia mămicile de pe urma aplicării acestora și, evident, partea cu întrebări și răspunsuri, care înlocuiește „studiul de caz” din Învăța-l sa facă la olița in 7 zile. Capitolele al treilea și al patrulea prezintă importanța hrănirii cu lapte în primul an de viață și somnul bebelușului pe înțelesul tuturor. Ambele capitole sunt foarte importante și recomand să fie citite, întrucât cele două probleme sunt foarte rar înțelese așa cum trebuie, iar explicația lor este importantă pentru înțelegerea copilului la această vârstă.

Capitolul 5, „Programele Bebelușul Fericit”, cataloghează perioada primului an de viață a bebelușului în funcție de activitățile acestuia, cum ar fi somnul, alimentația, orele de joacă sau organizarea programului meselor. Iarăși vorbim despre un capitol important, care trebuie citit, deoarece aici sunt atinse câteva puncte sensibile în creșterea copilului, iar tratarea lor cu superficialitate ar putea avea urmări destul de neplăcute. Un exemplu ar fi îmbrățișările care, spune Gina Ford, nu trebuie să apară decât atunci când copilul are nevoie de ele, nu atunci când mama – sau oricare membru al familiei sau musafir – are nevoie.

De la capitolul șase până la capitolul 14 sunt descrise programele în funcție de vârsta copilului. Aici vorbim despre programe extrem de amănunțit descrise, foarte „rigide” după cum s-au plâns multe dintre mamele care au corespondat cu autoarea pe tema cărții. Un exemplu:

Săptămânile 4 – 6 (Capitolul 8)
„Ora 7: Bebelușul ar trebui să fie treaz, să aibă scutecul schimbat și să fie hrănit cel târziu la ora 7.
[...]
Încercați să mâncați cereale cu lapte, pâine prăjită și să beți ceva nu mai târziu de ora 8, în timp ce bebelușul își mișcă piciorușele pe salteaua de joacă.
Ora 8:45: La această oră copilului ar trebui să i se facă somn. Chiar dacă nu se manifestă în acest sens, va începe să obosească, așa că verificați-i scutecul și aleza și liniștiți-l.
[...]
Ora 9:45: Desfășați bebelușul, astfel încât să se poată trezi singur.”

Programul continuă la fel de amănunțit cu orele 10:00, 10:30, 11:30, 11:45, etc. Evident că autoarea a fost întrebată de ce această rigiditate, la ce e bună și de ce accentuează pe tot parcursul cărții importanța respectării programelor în intervalele de timp prezentate, fără abateri. „Cu siguranță că o jumătate de oră în plus sau în minus din când în când nu contează prea mult”, spune una dintre mame. Gina Ford răspunde: „... o jumătate de oră pierdută poate avea un efect de domino, perturbându-vă activitatea din restul zilei și poate chiar al nopții. De exemplu, dacă vă începeți ziua în jurul orei 8 mai degrabă decât în jurul orei 7, veți constata că bebelușul va mai trage un pui de somn mai târziu, la ora 13. Dacă acesta nu se trezește decât după ora 15, atunci veți constata că este greu să-l faceți să se culce la ora 19”. Practic, toate aceste programe se învârt în jurul ideii de zi plină de activități și noapte plină de somn. Ziua începe la ora 7 și se termină la ora 19. Câteva treziri pe timpul nopții vor fi necesare pentru hrănire – în special în primele 3-6 luni de viață a bebelușului – însă acestea nu vor fi epuizante pentru mamă. Pentru mamele care au avut grijă de copii lor urmând programe rigide – despre care Gina Ford nu are cele mai bune păreri – cum ar fi cel cu hrănirea obligatorie la 4 ore, ideea că ele ar fi putut dormi întreaga noapte doar cu două treziri, una înainte de miezul nopții și una în jurul orei 3, ar putea fi incredibilă. Dar Cartea bebelușului fericit oferă metode foarte concrete de a ajunge la această performanță.

Capitolul 16 este rezervat descrierii introducerii hranei solide în alimentația copilului, iar ultimul capitol este, practic, o mană cerească pentru orice mămică al cărei copil are una dintre problemele – extrem de frecvente la bebeluși – prezentate acolo: eructația (eliminare pe cale bucală a gazelor din stomac), colicile, plânsul, foamea, oboseala, epuizarea, câteva probleme legate de alimentație, altele legate de somn. Cele câteva „reguli de aur”, reprezintă un fel de rezumat al unor chestiuni cheie prezentate în carte.

Traducerea este foarte bună. Cristina Elena Firoiu a ales o exprimare care face cartea să fie foarte ușor de citit, lucru important, având în vedere faptul că cei ce au nevoie de informațiile din această carte au extrem de puțin timp să citească.

Există totuși o problemă destul de mare, care ține de editor: hârtia pe care este tipărită cartea – deși foarte bună, ușoară, cu o culoare plăcută pentru ochi – este de o calitate inferioară, fiind ușor deteriorabilă la contactul cu apa, laptele sau aburii. Chiar dacă o carte nu se citește în astfel de condiții, ACEASTĂ carte este o excepție. Mai ales că programele trebuie să fie foarte drastic respectate. Poate că, la o reeditare – care cred că va fi necesară, având în vedere necesitatea informațiilor cuprinse în carte – va fi folosită o hârtie ceva mai rezistentă.

  • Plusuri

    Informațiile foarte bine structurate și diversitatea programelor prezentate fac ca această carte să fie deosebit de utilă. În plus, traducerea facilitează lecturarea.

  • Minusuri

    În afară de problema hârtiei, poate un minus ar fi rigiditatea programelor, care le face greu de respectat, chiar dacă autoarea și-a dat toată silința să o explice.

  • Recomandari

    Evident, recomand carte în primul rând mămicilor care au un bebeluș până în 12 luni, precum și femeilor ce urmează să devină mame. De asemenea, dacă aveți o cunoștință care urmează să nască, nu ezitați să-i faceți cadou această carte. Cu siguranță o va ajuta.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Anna spune:

    De ce a facut un barbat recenzia unei asemenea carti?

    raspunde

  2. Claudia spune:

    „Ora 7: Bebelușul ar trebui să fie treaz, să aibă scutecul schimbat și să fie hrănit cel târziu la ora 7.”
    Eu nu m-as lua dupa ce scrie in cartea Ginei Ford. Copilul meu nu face armata!
    Si nu cred ca un copil poate fi fericit daca e crescut dupa principiile din carte.
    Personal consider mai utila cartea “Conceptul continuum” care insa e putin cunoscuta la noi din cauza ca nu e publicata la una din marile edituri. :(

    raspunde

  3. Ovidiu Leonte spune:

    @Claudia:
    Gina Ford are o secțiune de răspunsuri în carte, care abordează exact problema rigidității programelor prezentate de ea. Argumentele sunt, cred eu, convingătoare.
    Pe de altă parte însă, nu am citit Conceptul continuum, deci nu pot face o comparație.
    @Anna:
    Am ales să recenzez eu cartea pentru că, deși sunt bărbat, am săvârșit sacrilegiul de a-mi crește fetița – care acum are 9 ani – iar de acea perioadă din viața mea sunt cel mai mândru. Pot spune că mă pricep la așa ceva tot atât de bine pe cât s-ar pricepe și o femeie.
    Este, oricum, regretabilă – consider eu – concepția conform căreia bărbații nu au ce căuta în procesul de creștere și educare a propriilor copii. Eu personal consider – experiența și anumite studii susțin asta – că un copil educat nu doar de mamă ci și de tată (mă refer la o implicare activă a tatălui în educarea și creșterea copilului, evident) este un copil mult mai puternic, pentru care familia va reprezenta întotdeauna punctul forte de siguranță.

    raspunde

  4. Andreea spune:

    sincer, sint contra tuturor titlurilor despre cum sa cresti copilul – am doi – care au invadat piata, pe bune, ce este asa greu? si bravo lui tati care a scris recenzia, si sotul meu este foarte priceput, s-a implicat , tot fara citit carti, fetele sint foarte bine, sanatoase, cred eu ca este exagerata programarea asta in amanunt a vietii copilului
    mamele ar trebui sa-si mai asculte si instinctul….

    raspunde

  5. Cristina spune:

    Eu mi-am crescut baiatul dupa aceasta carte. Am descoperit-o cand el avea 3 luni. Nu pot decat sa regret faptul ca nu am avut-o inainte sa nasc. E potrivita unei familii ce poate respecta un program fix.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro