Scris de Andreea Chebac • 6 March 2014 • in categoria Proza scurta
Antologia de proză scurtă coordonată de Marius Chivu a strâns în paginile ei text reprezentative ale genului, publicate în anii 2000 – așa cum îi spune și titlul. Poate că unii dintre voi veți descoperi în ea povestiri îndrăgite, alții veți da peste fragmente pe care nu le cunoșteați sau va fi o bună și primă privire de ansamblu.
După înterviul cu Marius Chivu și Top 5, vă eram datoare cu această recenzie. Ce-i drept, mi-a fost greu s-o scriu pentru că nu știam de unde să apuc antologia asta voluminoasă. Eu fac parte din ultima categorie de cititori, nefiind un consumator de proză scurtă, iar pentru mine cartea de față a fost o mică revelație din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, în ceea ce privește conținutul, nu pot spune că îmi erau cunoscuți atâția autori de proză scurtă, și apoi pentru că m-am delectat citind-o, ceea ce înseamnă că poate ar trebui să mă îndrept din când în când și spre acest gen literar (deși e totuși un best of...).
Una peste alta, vă îndemn să vă lăsați conduși de mână de Marius Chivu prin hățișul de povestiri al prozei românești pentru că el a mai fost acolo și cunoaște drumul :)
Dacă e să ne referim la cifre, antologia cuprinde 23 de autori și 40 de povestiri, fiecărui scriitor fiindu-i atribuit un număr egal de pagini. Câteva nume: Liviu Radu, Dan Coman, T.O. Bobe, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici și mulți alții.
Vă las vouă plăcerea de a naviga printre textele mai lungi sau mai scurte și de a vă descoperi stilul/scriitorul/povestirea preferată. Oricum îmi este imposibil să vorbesc despre ele la comun, singurul lucru pe care îl împart fiind o anumită valoare. Așa că mă voi opri asupra prozei mele preferate, scrisă de un maestru al SF-ului românesc, Marian Truță - Lungul drum din cer acasă.
Marian Truță exlorează ideea conform căreia o ieșire din spațiul gravitațional terestru poate fi și o ieșire din timp așa încât la întoarcere nu prea știi unde vei ateriza, nu? Mergând pe firul lui ce-ar fi fost dacă..., îl vedem pe Gagarin ajungând alături de capsulă și parașută în curtea unui țăran. Din fericire, țăranul știe limba muscalilor... V-ați prins? Ei bine, da, primul om în spațiu ajunge cu ceva timp în urmă pe meleaguri românești.
Și să vezi ce se petrece în capul lui obișnuit cu planificarea comunistă, mai ales că aici, unde a ajuns, nimic nu seamănă a planificare. Este ospătat și îmbătat, dus la boierul locului, care-l ia cu binișorul, și apoi trimis la domn. Ce-o mai fi de-aici încolo, om vedea...
Cartea împlinește promisiunea titlului de a fi un best of.
Sincer? Dimensiunea... Exemplarul meu a ajuns ferfeniță de-atâta cărat prin tramvaie și îndoit la colțuri.
Celor curioși să citească proză scurtă românească.
Copyright ©2011 Bookblog.ro