Titlu: Un roman cu un contrabas și alte povestiri
Autor: Anton Cehov
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Otilia Cazimir și Nicolae Guma și Xenia Stroe
Numar pagini: 144
ISBN: 9789731358024

La o primӑ vedere, poveștile lui Cehov ne pot pӑrea mult prea simple. ,,Doar atât, de la marele Cehov?” Povești scrise într-un stil simplu, despre niște personaje banale, cu nimic excepţionale, cu scene dintr-o viaţӑ cu nimic mai interesantӑ, mai captivantӑ decât a oricӑruia dintre noi. Numai cӑ pe mӑsurӑ ce le parcurgi și intri în lumea lui – cu atât de multe nuanţe de cenușiu – descoperi un realism crud, care cu greu te poate lӑsa rece, acea absurditate a lumii în care trӑim, renunţarea la noi înșine pentru ceva sau cineva, eșecul fiecӑruia dintre noi în faţa propriilor nӑzuinţe. Și cam în aceste elemente, în aceastӑ carte, stӑ secretul și arta prozatorului rus: oglinda pe care o așazӑ în paginile sale și care reflectӑ nu doar lumea Rusiei de atunci, ci și o lume pe lângӑ care trecem zi de zi.

Lipsa de comunicare pare a fi una dintre temele predilecte în acest volum de povestiri - o incapacitate a omului de a comunica cu Celӑlalt care duce la dezgolire, dezumanizare și cenușiu. E istorisirea fiinţei umane din ,,Durere” care este prinsӑ în avariţia și egocentrismul ei, incapabilӑ sӑ asculte un birjar care și-a pierdut fiul și care sperӑ pânӑ la final cӑ o altӑ fiinţӑ umanӑ se gӑsește acolo pentru el, pentru a-l asculta. E de asemenea povestea morarului prea avar pentru a-i vedea pe ceilalţi sau pentru a-și asculta mama din ,,La moarӑ”. În fiecare poveste cehovianӑ se resimte aceastӑ înstrӑinare de ceilalţi, aceeași nevoie de comunicare și acea rupturӑ absurdӑ între un ,,Eu” și ,,Ceilalţi”.

,,Un cӑlӑtor din clasa întâi” duce mai departe aceastӑ temӑ și ne face sӑ ne întrebӑm de ce suntem cu adevӑrat interesaţi. Câţi dintre noi vor ști numele inginerului, arhitectului, personalitӑţii venite în oraș, a celui care a construit o faimoasӑ catedralӑ, a celor care au pus bazele unor lucruri fӑrӑ de care nu ne-am putea imagina viaţa? Câţi dintre noi vor ști aceste nume și câţi vor ști când o anumitӑ cântӑreaţӑ, cu o anumitӑ reputaţie, va trece printr-un anumit loc sau ce i s-a mai întâmplat în viaţӑ?

Singurii care par sӑ resimtӑ bucuria vieţii și care nu sunt conștienţi de aceastӑ lipsӑ sunt copiii, pentru care Cehov dedicӑ mai multe povestiri din aceastӑ carte, de la ,,Grișa” cel de trei ani care abia începe sӑ descopere universul înconjurӑtor, la ,,Copiii” care se joacӑ cu copeici doar de dragul jocului, amintind cu inocenţӑ de carenţele adulţilor, pânӑ la ,,Vanka”, orfanul de nouӑ ani, care încӑ mai sperӑ într-o lume mai bunӑ.

De la idealul feminin la misoginism, în unele dintre poveștile lui Cehov, nu este decât un singur pas. Femeile sunt cele dispuse sӑ-l urmeze pe celӑlalt pânӑ la capӑtul lumii, cum ar fi protagonista din ,,La drum”, sau sunt gata oricând sӑ renunţe la o viaţӑ cât de cât decentӑ și echilibratӑ pentru o pasiune de moment, ca ,,Agafia”, dar și cele care fac jocurile politice în ,,Cucoanele”. Cehov surprinde psihicul și misterul feminin în ,,Corista” și ,,Farmacista”, iar rândurile sale ne amintesc de cele ale lui Simone de Beauvoir și condiţia femeii tradiţionale - ,,pasivitatea definește femeia femininӑ”.

Lumea lui Cehov este una cât se poate de simplӑ și cenușie, povestea în care treptat încrederea în oameni se pierde, a promisiunilor nerespectate, a unei lumi interesatӑ mai mult de senzaţional, de frivol, decât de ceea ce este de valoare, a legӑturilor umane distruse de egoism și lipsӑ de maturitate, de responsabilitate, de raţiune și empatie. Este lumea în care ,,durerea, potolitӑ o vreme, îl cuprinde din nou și-i apasӑ și mai greu pieptul. Ochii lui aleargӑ neliniștiţi și îndureraţi pe deasupra puhoiului care se mișcӑ, înainte și înapoi, pe cele douӑ pӑrţi ale strӑzii: oare nu s-o gӑsi în puzderia aceea de oameni mӑcar unul singur care sӑ-l asculte? Dar oamenii trec fӑrӑ sӑ-l ia în seamӑ nici pe el, nici pe durerea lui … Iar durerea lui e fӑrӑ margini și fӑrӑ sfârșit; dacӑ i s-ar sparge pieptul și s-ar revӑrsa, apoi fӑrӑ îndoialӑ i-ar inunda întreg pӑmântul … și cu toate astea, nimeni n-o vede. […]” (22)

• Plusuri

  Stilul, felul în care prezintӑ suferinţele sufletului uman, varietatea personajelor;

• Recomandari

  Un scriitor care ar trebui citit de oricine, celor care iubesc literatura ruseascӑ și care preferӑ minimalismul.