Titlu: Kafka pe malul mării
Autor: Haruki Murakami
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2002
Traducere: Iuliana Oprina
Numar pagini: 559
ISBN: 978-973-46-4242-7

Kafka pe malul mării este un roman al magiei, al sentimentelor și al metaforelor. Haruki Murakami scrie povestea a două personaje aflate într-un contrast evident încă de la introducerea lor. Folosindu-se de două perspective, Murakami dă viață unui adolescent de 15 ani al cărui nume real nu-l aflăm niciodată, dar cu care, cititor fiind, simți o conexiune profundă, și bătrânului Nakata, cel care poate purta conversații cu pisicile.

Kafka Tamura, pseudonimul ales de acesta, hotărăște să fugă de acasă pentru a-și putea reîncepe viața departe de tatăl său, care îl blestemase să-i împărtășească soarta. În drum spre Takamatsu, o cunoaște pe Sakura și este convins că îi este soră. Odată ajung la Takamatsu, își petrece zilele la Biblioteca Memorială Komura unde ajunge chiar să locuirască. Însă vestea că tatăl său a murit îl face să creadă că, într-un moment de inconștiență totală, s-a răzbunat pe acesta.

Pe de altă parte, Nakata este un bărbat care, după un accident suferit în copilărie, și-a pierdut abilitatea de a citii și a scrie, căpătând însă puterea de a vorbii cu pisicile. Acum, la bătrânețe, se folosește de acest atu pentru a găsi pisicile pierdute de stăpânii lor. Takamatsu este punctul de întâlnire a celor două personaje. Și le mai unește ceva: violența asupra vieții unui om, pentru că și bătrânul are un moment în care își pierde cumpătul (motivat de relația lui specială cu felinele)

Cele două perspective sunt adânc înrădăcinate în tema predominantă a romanului: timpul, cu ajutorul căruia reușești să găsești ce-i aseamănă și ce-i deosebește pe cei doi. Ambii sunt marcați de trecutul lor, dar numai unul dintre ei este bântuit de acesta. Nakata, deși duce o viață plină de obstacole, nu are resentimente și nici regrete față de familia care l-a abandonat.

Nakata se declară incapabil să formeze amintiri, siguranț îi este dată de momentul prezent. Kafka Tamura nu se poate desprinde de profeția făcută de tatăl său, fiind ferm convins în puterea destinului și de faptul că viața nu-i aparține până nu se eliberează de blestemul oedipian. Percepția asupra timpului și a autonomiei le influențează felul în care trăiesc și deciziile pe care le iau.

M-am lăsat învăluită de emoțiile puternice ce străbat acest roman, și care sunt resimțite de cititor într-un mod intens. Haruki Murakami reușește prin abordarea sa personală să-ți transmită disconfortul creat de amenințarea blestumului oedipian și de tragedia suferită de Kafka și doamna Saeki, directoarea bibliotecii, la care unele personaje răspund prin umor subtil, alte își păstrează o sinceritatea înduioșătoare.

Complexitatea firii umane completează și acompaniază povestea captivantă, care reușește să-și mențină atmosfera misterioasă și nesigură până la ultima pagină. Răspunsurile pe care nu le primim niciodată, cimentează realismul fără să inducă un sens de frustrare, păstrându naturalețea și finețea șirului narativ până la sfârșit.

Kafka pe malul mării este o carte care te provoacă. Te obligă să simți neliniște, stres, să treci prin etape de confuzie. Te încurajează să recitești, să analizezi secvențe care la prima vedere par de neînțeles. Cel mai important este că te determină să te deschizi, să suferi și apoi să înțelegi. Te expune unor drame interioare inconfortabile, greu de digerat, obsesive, care se manifestă printr-un comportament cu care este dificil să empatizezi. Cartea te provoacă pe tine, ca cititor, să-ți pui întrebări pe care nu ți le-ai mai pus citind o altă carte. Un roman extraordinar, care merită citit măcar o dată.

Text scris de Apostu Ioana Sabina.