Algebra fericirii: O aritmetică (ne)fericită
Scris de Moisei Corina • 27 December 2019 • in categoria Dezvoltare personala
Autor: Scott Galloway
Rating:
Editura: Publica
Anul aparitiei: 2019
Traducere: Iulia Bertea
Numar pagini: 224
ISBN: 978-606-722-377-4
Așadar, dacă în viața de adult te simți stresat,
chiar nefericit uneori, gândește-te că este o parte normală
a călătoriei și rezistă, nu ceda. Fericirea te așteaptă.
Câți dintre noi se consideră cu adevărat fericiți? Ce este mai ușor: nefericirea comodă sau fericirea incomodă? E oare fericirea o adevărată iluzie? Toate aceste întrebări mi s-au tot rotit în cap, atunci când am ales să citesc Algebra fericirii de Scott Galloway. Deschid primele pagini și sunt izbită în plin de formatul cărții, care pare a fi un jurnal desenat schematic, în care autorul aruncă stabil niște idei ciclice.
Scott Galloway este profesor la University Stern School of Business, public speaker, autor de cărți și antreprenor. Cu un background mai puțin pozitiv (note slabe în universitate, neseriozitate față de propria dezvoltare etc.), acesta a lansat circa 9 business-uri și a publicat câteva titluri de carte, care au avut impact pe piața antreprenoriatului digital.
Algebra fericirii este însă o încercare, nu tocmai inspirată, de lectură motivațională cu accent pe dezvoltarea sinelui. Deși scrisă într-o cheie pozitivă, cartea repetă unele mesaje destul de clișeice, care la un moment dat, pur și simplu își pierd din farmec.
Pe ce se bazează întregul volum? În primul rând, pe încercarea autorului de a-și întoarce auditoriul cu fața spre familie, spre origini. Mesajul primar este acela că fericirea ține de acasă. Totuși, Galloway nu impune acest punct de vedere, subliniind faptul că prezența copiilor nu este o garanție a fericirii, iar singurătatea nu e neapărat o dificultate insurmontabilă.
O altă idee care primează în Algebra fericirii este necesitatea de a avea o independență financiară adecvată și de a-ți asigura adecvat familia cu toate cele necesare. Deși Galloway vorbește despre această nevoie, în prezentul volum, el nu face nici un fel de referințe cu privire la gestionarea finanțelor sau, de ce nu, la dezvoltarea unor afaceri. Se rezumă la a apăsa pe medianele muncii în echipă și a momentelor de fiasco-succes. Ar fi bine să remarc că autorul, de facto, nici nu are pretenția de a oferi un exercițiu de înaltă creativitate sau de a corecta cumva parcursul evolutiv al unor șabloane cu care am crescut și/sau trăit.
Exoscheletul narațiunii sale se învârte în jurul necesității de a investi constant în raporturi interpersonale:
„Cea mai importantă decizie pe care o vei lua nu va fi unde să te angajezi sau cu cine să te distrezi, ci pe cine alegi ca partener pentru restul vieții.
Să ai un soț sau un partener de viață pe care nu doar să-l iubești și de care să fii atras sexual, ci care este și un bun coleg de echipă, te ajută să suporți mai ușor problemele și amplifică strălucirea vieții.”
Și pentru că operez întotdeauna cu poziția de mi-a plăcut / nu am rezonat, am decis să trec cartea lui Galloway, de la care am avut așteptări mari, printr-un filtru de cinci motive pro sau contra.
De ce aș recomanda cartea?
1 Este amuzantă – da, noi consumăm tot felul de elemente de scandal, tragicomedie și în acest volum ai cam de toate.
2 Este foarte ușor de citit – genul de carte pe care o poți savura într-o cadă plină cu spumă fără bătăi de cap.
3 Îți dă senzația de dialog – autorul e implicat în ceea ce rostește, deoarece ideile enunțate sunt rezultatul propriilor sale experiențe, mai mult sau mai puțin reușite.
Cui nu îi este indicată această carte?
1 Celor sceptici – o să vă dea mari reacții alergice la clișee, în special dacă nu sunteți un consumator fidel de literatură motivațională.
2 Celor perfecționiști, care se sufocă dacă altcineva le atacă adevărurile proprii (experiență trăită pe un forum de carte, după ce am postat fotografia acestei cărți).
3 Celor care au nevoie de conținut amplu – această carte nu conține reguli de succes și nici nu vă oferă rețete simple despre cum trebuie făcute lucrurile.
Pe o scară de la 1 la 10 i-aș da acestei cărți un 5.5, deoarece nu mi-a ostoit așteptările și mi-a lăsat o incertitudine per final. Probabil, acest jurnal al fericirii este un pic prea (ne)fericit pentru mine.