Titlu: Trădarea cărturarilor
Autor: Julien Benda
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Gabriela Creţia
Numar pagini: 184
ISBN: 978-973-50-5860-9

După ce anterior am descoperit, prin intermediul volumului Criza spiritului american (citește recenzia), semnat de vestitul Allan Bloom, cu deosebită plăcere şi un apetit de neţărmuit, colecţia 12 cărţi despre lumea în care trăim apărută la editura Humanitas, am decis că nu pot tărăgăna prea mult cu alegerea următoarei cărţi. Aşa şi-a făcut apariţia la orizontul meu livresc, cartea Trădarea cărturarilor, semnată de către Julien Benda. Autorul, care îmi era total necunoscut până la acest moment, a fost un scriitor şi filosof francez (1867–1954), adversar declarat al romantismului si al intuiţionismului lui Henri Bergson, de pe pozitiile raţionalismului.

Volumul Trădarea cărturarilor mi s-a deschis extrem de greu. Trebuie să recunosc că are o încărcătură ideatică dificil de digerat. Autorul plonjează extrem de facil printre cele mai imperioase subiecte filosofice, precum dreptatea, moralitatea sau adevărul. Benda este aproape profetic pentru vremurile sale, prevestind abdicarea nereuşită a intelectualui de la virtutea sa centrală, cea de purtător al luminii. Julien Benda reacţionează acid faţă de inversia eronată a funcţiilor de care nu pot face abstracţie cărturarii, mai ales pentru obligaţiile lor morale şi virtuţile, ei trebuie să prevaleze deasupra tuturor.

Autorul nu se sfieşte să critice dur pseudo-verticalitatea celor care se numesc fariseic intelectuali: „Oricât ar fi cineva de hotărât să creadă  în progresul obligatoriu al speciei umane, mai exact în mersul ei necesar spre pace şi dragoste, n-ar putea să nu admită că, de un secol încoace şi din zi în zi mai accentuat, pasiunile acestea ajung, în mai multe sensuri, şi dintre cele importante, la un grad de perfecţiune încă necunoscut în istorie”. Adică, avem de a face cu o ciocnire virulentă dintre anterioara percepţie a moralităţii şi un hibrid modern de adevăr total declarativ. Benda merge până la extremă, judecând cu mult calcul în afirmaţii, interesele cetăţeanului, care nu doar este exponent de drepturi, ci un soi de carte a conduitei statale: „Vom fi cu toţii de acord că pasiunea naţională a cetăţeanului modern este alcătuită mult mai puţin din asumarea intereselor naţiunii sale – interese pe care le percepe greu, căci înţelegerea lor pretinde o informaţie pe care el nu o are, şi nici nu-şi dă osteneala să o aibă (se ştie cât este de nepăsător faţă de problemele externe) -, cât mai ales din mândria de a avea această pasiune, din dorinţa de a se simţi înlăuntrul ei, de a reacţiona la onorurile sau la ofensele care, după opinia sa, i se aduc”. Vedem astfel că individul este dominat de un egoism nesănătos în raport cu ţara din care provine, păstrându-şi doar apartenenţa egocentrică în relaţiile cu aceasta.

Desigur, autorul nostru merge şi pe linia foarte dificilă a politicului, care naşte pasiuni, nu doar în acea perioadă, ci şi acum, dar care afectează percepţia şi înţelegerea intelectualului, care devine, spre marele nostru regret, o monedă de schimb, un pion într-un imens joc de şah. Benda spune şi eu îi dau dreptate că: „democraţia înseamnă război, cu condiţia să înţelegem prin democraţie accesul maselor la susceptibilitate naţională şi să recunoaştem că nici o schimbare de regim nu va putea stăvili acest fenomen”.

Aşa se face că volumul semnat de Julien Benda este o carte de nişă, o carte care nu are pretenţia de a deschide ochii, ci mai ales să semnaleze nişte puncte fragile, nevralgice. Este o carte despre realităţi convergente, în care binele şi răul se luptă nu doar la poli opuşi, ci şi cu mecanisme diverse.

Care ne este alegerea? Să credem sau nu în cărturarul modern? Acest volum lasă întrebarea deschisă, pentru ca noi, cititorii să ne lansăm în meditaţii constructive. Cui aş recomanda această carte? Fiecărui pseudo-intelectual, fiecărui om care măcar odată a cochetat cu ideea încadrării sale în rândurile intelectualităţii. Cartea este dură, tăioasă, unghiulară şi reticentă, dar cu siguranţă o să îi vindece de obtuzitatea gândirii.