Memoria inimii + VIDEO

Titlu: Inima inimii
Autor: Antonio Lobo Antunes
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Dinu Flămând
Numar pagini: 192
ISBN: 978-973-689-780-1

„A scrie înseamnă întotdeauna a structura un delir.” [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Ordinea naturală a lucrurilor

Titlu: Ordinea naturală a lucrurilor
Autor: Antonio Lobo Antunes
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Micaela Ghitescu
Numar pagini: 304
ISBN: 978-973-689-313-1

Antonio Lobo Antunes, vecinul demenţei

Imaginaţi-vă o nesăvârşită peliculă de-a maestrului Bergman, în care "se întâmplă" că mai multe voci rostesc aceeaşi poveste, abordând-o din unghiuri diferite, în tonalităţi diferite, dar reunite, cumva împotriva voinţei lor, într-un cor cacofonic. Vocea conştiinţei, vocea eului, vocea vinovăţiei, vocea observatorului exterior - ceva mai obiectivă, vocile arhetipale ale strămoşilor sau ale persoanelor care noi, odinioară, am fost, toate învălmăşindu-se, izbindu-se unele pe altele ca să iasă la suprafaţă, să se facă în mod cât mai clar auzite; să mărturisească. Rezultă o continuă şi oprimantă rumoare literară, cu unele accente iritante, dar, într-un sfârşit, cu mincinoase efecte hipnotic-acaparatoare asupra celui care le ascultă, citindu-le. Un simulacru de "cor antic", fără un dirijor titular, manipulat prin iţe subliminale mai curând din cuşca sufleorului.

Scrisul alambicat, abundent, sincopat al lui Antunes, fără a fi cu uşurinţă sau pe de-a-ntregul comprehensibil (ori, poate, tocmai de aceea), provoacă dependenţă, dar şi o stare vecină cu demenţa. Un straniu disconfort, în care alegi să rămâi mai departe, mânat şi minat de curiozitate. Cartea - vălmăşagul acela vociferant, ce ar putea apărea ca scăpat din frâu - ţi se mută în cap, prinde acolo rădăcini, amestecându-se cu propriile sondări, interogaţii, regrete, reminiscenţe, anxietăţi. Aceasta bănuiesc că este şi ţinta, şi semnul izbânzii obsesiei totalitare a romancierului de a fi trăit de alţii, iar şi iar, la fiecare lectură, până la nemurire. Citindu-l pe Antunes, devine extrem de cărnoasă spaima că, dacă te-ai opri din lectură, cartea, personajele sale, autorul lor, dar şi tu însuţi v-aţi risipi ca şi când nici nu aţi fi existat vreodată... [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!