Titlu: Mic dejun cu Socrate
Autor: Robert Roland Smith
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Patricia Neculae
Numar pagini: 224
ISBN: 978-606-686-3292

„Dragă cititorule, când vei ajunge la sfârșitul acestei fraze, vei fi citit primul enunț din acest capitol, însă nu vei fi cu nimic mai înțelept. Această a doua frază nu-ți va fi nici ea de prea mare ajutor, întrucât nici ea nu se discută decât pe sine însăși. În ceea ce o privește pe a treia, ei bine, nici aceasta nu face decât să urmeze exemplul primelor două, refuzând să se refere la ceva anume din lumea exterioară.”

Nu degeaba am ales acest citat din capitolul cărții intitulat Cititul. Este probabil cea mai bună descriere a cărții pe care așa cum o exprimă și titlul recenziei am cam citit-o cu greu pentru că Robert Rowland Smith își propune un țel destul de ambițios și anume acela de a-ți arăta cum filosofia clasică și modernă se pot strecura printre evenimentele banale ale vieții de zi cu zi și nu-i prea iese nimic care să treacă de granița sugestiei sau a superficialului. A nu se interpreta acest fapt ca o încercare de a arăta în ce fel poate fi folosită filosofia pentru a-ți îmbunătăți viața.

Cele 18 capitole care compun lucrarea lui Smith fac o analiză a momentelor cotidiene ca trezirea, pregătirea pentru plecare, mersul la slujbă și ceea ce se întâmplă la locul de muncă, vizita la medic, shoppingul, cititul sau sexul, printre altele, cărora le adaugă adnotații constând în nume de filosofi și firimituri de teorie propiu-zisă sau concept. Așa că nu e de mirare de ce la finalul lecturii m-am trezit cam bulversată și fără o idee prea clară a ceea ce am citit.

M-am așteptat la o reformulare a lucrurilor deja știute despre viață și despre rolul omului în societate, despre iubire și despre lupta contra sistemului prezent sub diverse forme care să fi fost poleite cu un strat ușor de înțeles și de asimilat de filosofie esențială, în care învățăturile lui Socrate, Platon, Nietzsche, Hegel și Focault să fie reduse la strictul necesar fără a trunchia și mutila ideea care stă în spatele lecției până în punctul în care nu-i mai recunoști decât membrele nu și chipul.

Și totuși, în ciuda lipsurilor evidente și a tendinței obositoare de a sări de la o idee la alta fără a o continua sau dezvolta suficient pe prima, cartea nu este lipsită de merite. Poate că Smith și-a dorit să îndese toate ideile între feliile filosofice ale unui sandviș de dimineață dar cel mai probabil ar fi fericit pe mulți dacă ar fi inclus și prânzul și cina în același pachet pentru a permite dezvoltarea conceptelor în relație cu filosofia în loc de a arunca simple sugestii. Dincolo de un Mic dejun cu Socrate, cartea e mai degrabă un fast-food cu Socrate în care lucruri, de la cele mai elementare ca îmbăierea până la cele mai complexe ca prânzul cu părinții, sunt comasate în 200 de pagini de salturi acrobatice între „tipul ăsta chiar știe ce spune” și „iar a început să bată câmpii”.

Dar dacă vă doriți ceva mai consistent și mai elaborat, atunci vă invit să vă alegeți câte un filosof din capitolele prezentate și să-l invitați frumos la o cină franțuzească cu șapte feluri de mâncare și un vin bun.

• Plusuri

  Greu de zis. Poate faptul că abordează atât de multe teme într-un număr de pagini atât de mic, nelăsând loc de plictiseala ce se poate instaura într-o abordare mai complexă a învățăturilor filosofice, greoaie pe alocuri.

• Minusuri

  Ceea ce-l salvează îl și omoară și anume faptul că sunt atât de multe concepte aruncate în capitole și atât de multe nume și idei aparținând unor filosofi diferiți la nivel de capitol care nu sunt duse până la final.

• Recomandari

  Dacă sunteți neinițiați în ale filosofiei, atunci cartea s-ar putea să ofere un strop de lumină asupra subiectului și să vă facă curioși să aflați mai mult. Dacă în schimb ați mai abordat subiectul și cu alte ocazii și v-ați delectat cu lucrări ceva mai ample și mai complexe, vă sugerez să evitați pop-filosofia lui Smith.