Autor: Ian McEwan
Rating:

În romanul Atonement, Ian McEwan dă naştere uneia dintre cele mai interesante scene de dragoste pe care le-am citit în ultima vreme. Cel mai recent roman al său prezintă prima noapte a unui cuplu de tineri căsătoriţi, într-un context social marcat de conservatorism.

Deşi nu tocmai un roman în adevăratul sens al cuvântului, Pe plaja Chesil se aseamăna cu o dramă clasică în cinci acte.
Povestea este plasată în anul 1962, într-o perioadă premergătoare revoluţiei sexuale (un motiv care va fi reluat pe parcursul cărţii). Edward şi Florence sunt doi tineri care se căsătoresc şi îşi petrec prima noapte la un hotel din Dorset, undeva pe canalul Mânecii.

Amândoi sunt virgini şi amândoi trăiesc emoţiile primei nopţi în moduri diferite: timiditatea lui Edward este amestecată cu anticipaţie, pe când Florence trăieşte o adevărată dramă interioară, undeva la limita dintre dezgust şi fericire, fiind îngrozită de puţinele lucruri pe care le cunoaşte despre acest act.

Pe parcursul acestei seri tensionate pentru cei doi, cititorului îi este prezentat trecutul acestora - familiile lor, personalităţile, planurile şi speranţele de viitor, sensibilitatea, lipsa experienţei şi a dezinvolturii, toate acestea într-o perioadă în care discuţiile despre sexualitate sau probleme sexuale erau practic imposibile.

McEwan creează foarte bine tensiunea sexuală, alternând idei ale trecutului cu problemele celor doi din prezent: anxietatea aşteptării pentru Edward în raport cu groaza faţă de intimitate sexuală pe care o trăieşte Florence. Aceste probleme nerostite vor duce la un deznodământ ce va schimba permanent relaţia lor.

Geografia plajei Chesil se caracterizează printr-o fâşie de aproximativ 25 de kilometri pe care timpul şi marea a modelat-o intr-un mod anume. Pietricelele sunt şlefuite şi aşezate într-o ordine crescătoare a mărimii de-a lungul celor 25 de kilometri, astfel încât plaja este precum o hartă a timpului. Pescarii localnici se mândresc cu capacitatea de a identifica exact unde se află numai după mărimea şi forma pietrelor.

Povestea lui McEwan aranjează cuvintele ca pe nişte pietre aflate pe o plajă a timpului. Modul în care autorul creează tensiunea este de lăudat, chiar şi atunci când întreaga dramă este una a cuvintelor nerostite şi a fricii de a eşua. Contextul social care apasă asupra deciziilor din viaţă a celor doi este de asemenea zugrăvit cu grijă, şi un motiv interesant de a citi cartea. Pe de altă parte, puritatea şi naivitatea uşor exagerată a personajelor, structura microscopică a poveştii, precum şi analiza uşoară a personalităţilor celor doi nu reuşesc să clădească, în opinia mea, un roman în adevăratul sens al cuvântului.

Ca şi în Atonement, stilul lui McEwan este subtil, gradat cu grijă, fără momente de maximă tensiune, dar care la final lasă o concluzie dramatică pregnantă. "Aşa poate fi schimbat tot cursul unei vieţi - nefăcând nimic."

Scrisă de Alin Gogan