“Îmi aduc aminte că în primii ani ai copilăriei, tata era foarte trist. Într-o zi nu am mai rezistat și am întrebat-o pe mama de ce tata este nefericit. “Pentru că a pierdut o țară” mi-a spus ea. Eram mică și asta mi-a sunat ciudat. Nu prea înțelegeam cum poate cineva să piardă o țară, și, în inocența mea de copil, i-am cules tatei niște flori de câmp, ca să-l înveselesc. Cred însă că undeva această replică a mamei m-a pus pe gânduri. Încet încet, părinții și bunica ne-au făcut să înțelegem că, de fapt, țara noastră nu era locul unde trăiam, ci un altul, unde nu aveam voie să mergem…” (Majestatea Sa, Margareta, Custodele Coroanei) [Citeste tot Articolul]
Hotărât lucru, cărțile cu un pronunțat caracter psihologic nu sunt, neapărat, preferatele mele. Partea bună este că există, cu siguranță, mulți cititori care le apreciază, și aceasta este o carte croită pe măsura lor. De altfel, am înțeles motivația din spatele scrierii, în urma unui interviu foarte complex cu autorul, care poate fi citit AICI. Cred, deci, că experiența acestei lecturi îi poate ajuta pe toți cei care au decis să ia calea auto-descoperirii și doresc să investească în dezvoltarea personală. [Citeste tot Articolul]
„Lanțurile căsniciei sunt atât de grele încât este nevoie de doi să le care, uneori chiar de trei”. (Alexandre Dumas) [Citeste tot Articolul]
Recunosc, uneori am râs cu gura până la urechi, alteori cu dinții strânși, iar alteori am râs ca să nu plâng, căci volumul lui Exarhu, Fericirea e un ac de siguranță te trece prin toate stările, cu naturalețe și ironie, reușind să surprindă din cele mai mici gesturi și întâmplări, o natură a românului de azi, dacă se poate vorbi despre una. [Citeste tot Articolul]
„Nepotul Regelui se însoară"...după zile în șir de breaking news-uri cu atentate și drame, vestea unei căsătorii - de fapt, a speranței și începuturilor - este nu numai binevenită, dar și necesară. Nu pot să nu mă gândesc - ca mulți alții, sunt sigură - cum ar fi sunat știrea aceasta, dacă, în urmă cu doi ani, Majestatea Sa, Regele Mihai nu ar fi retras principelui Nicolae titlul de Alteță Regală și nu l-ar fi exclus din linia de succesiune la Coroana României. Dincolo de formule și fraze, ne-am fi pregătit de o nuntă regală, prima în România, după 87 de ani (în 1931, la Castelul Peleș, se căsătorea Principesa Ileana, fiica Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, cu Arhiducele Anton de Habsburg). Dar viața și, mai ales, istoria nu funcționează niciodată în formula „cum ar fi fost...dacă". [Citeste tot Articolul]
„Și atunci, de la el din ureche sau din șold, așa cum se obișnuiește în mi-tologiile timpurii, naive, dar, trebuie să recunoști, extrem de emoționante, în orice caz, nu pot fi comparate cu trinitatea înaripată sau, să zicem, din buric - oricum, pe un asemenea întuneric, nici nu-ți dai seama - apare contrariul lui, vecinul noptatic, zeul-adversar, agitat și neascultător, într-un cuvânt, Veles. Tușește, se învârtește, scrâșnește, răsuflă și dă naștere timpului:
- Acum trebuie să fie cam șapte. Să nu cumva să întârzii!
Dar Perun se freacă la ochi, cască și desparte, prin cuvânt, lumina de întuneric:
- Mai e puțin și se luminează.” [Citeste tot Articolul]
Îmi place să gătesc. Și una dintre sursele mele de rețete este adihadean.ro.
Așa că mi-am cumpărat și cartea, cu drag, cu așteptări mari și poftă de citit.
Am fost dezamagit aproape în totalitate. [Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro