Titlu: Fericirea e un ac de siguranță
Autor: Răzvan Exarhu
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2017
Numar pagini: 318
ISBN: 978-606-588-959-0

Recunosc, uneori am râs cu gura până la urechi, alteori cu dinții strânși, iar alteori am râs ca să nu plâng, căci volumul lui Exarhu, Fericirea e un ac de siguranță te trece prin toate stările, cu naturalețe și ironie, reușind să surprindă din cele mai mici gesturi și întâmplări, o natură a românului de azi, dacă se poate vorbi despre una.

De la o radiografie a societății românești cu toate ale sale, la cele mai intime preocupări.

„Adevăratul principiu al vaselor comunicante

PRINCIPIU (numit și al vaselor abandonate în ghivetă)

Un vas lăsat în chiuvetă comunică și cheamă alte vase la nespălat.

Dacă le spargeți, se cheamă că aveți și mai multe vase murdare. Doar că mai mici.

Se sparge ghinionul, dar și paharul.

Și nu uitați: nesimțirea e o formă de destin.”

Adunate în capitole care urmăresc teme largi și generoase precum prietenia, familia sau dragostea în toate formele sale, cu precădere culinare #cumva, textele spun o poveste despre fiecare dintre noi. Iar ilustrațiile presărate prin carte, semnate de Andreea Chirică, completează această poveste cum nu se poate mai bine. De la cele scurte din Haideți să haidem și până la jocurile de cuvinte și eseurile cu „subiecte serioase” precum încălzirea globală sau salata de boeuf, volumul este o călătorie în România de azi și de ieri, dar mai ales o călătorie în noi, care pe mine m-a lăsat cu un gust dulce-amar și o serie nouă de întrebări. Ce-i drept, textele se pot citi în orice ordine, în funcție de dispoziție, pentru un efect cathartic veritabil.

Cu o scriitură efervescentă, când sensibilă, când ironică, plină de substraturi și calambururi, Răzvan Exarhu compune un fel de hartă culturală a cotidianului românesc, cu filosofiile sale trăite, mâncate, băute, iubite și urâte. „Recitesc Evadarea tăcută, ca să nu uit că ideile trăiesc atât timp cât oamenii nu se lasă să moară. Ca să râd cu seriozitate. Ca să nu ajung să nu mai înțeleg dimensiunile uriașe ale lucrurilor mici. Și să înțeleg că libertatea este ușoară ca un fir de ceapă, mirosind puțin sălbatic, dincolo de ură, frică, tortură, umilință și singurătate.”

În cele din urmă, fericirea stă în lucrurile mici, în capacitatea noastră de a le observa și înțelege dincolo de prima impresie, iar asta devine un ac de siguranță pe care îl putem purta oriunde, oricând. Nu ne rămâne decât să deschidem ochii și mințile :).

• Plusuri

  Realismul, umorul fin, observațiile detaliate ale cotidianului, scriitura efervescentă.

• Recomandari

  Pentru cei care vor să (re)descopere România de ieri și de azi, pentru cei care vor să empatizeze cu viața contemporană.