Titlu: Negustorul de Antichități
Autor: Stelian Tănase
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2023
Numar pagini: 348
ISBN: 978-606-088-139-1

Negustorul de Antichități este o carte pe care am citit-o pe nerăsuflate. Mi-a redeschis apetitul pentru literatura română de bună calitate, pentru scriitura într-o limbă română fermecătoare, complexă și foarte expresivă. Într-un prezent dominat de un adevărat măcel al limbii române la nivelul discursului public, Stelian Tănase ne arată că este încă posibil să ne bucurăm de bogăția limbii noastre (de multe ori, pe nedrept subestimată și chiar uitată).

Dar acesta nu este singurul motiv pentru care Negustorul de Antichități mi-a plăcut atât de mult. Scriitorul aduce în fața cititorilor lumea misterioasă a vânzătorilor și colecționarilor de antichități, creionând personaje memorabile și construind o poveste interesantă și inedită.

Se pare că nașterea acestei cărți nu a fost un proces ușor sau lin, scriitorul însuși mărturisind:

„Scriu de câțiva ani Negustorul de antichități (titlu provizoriu). Un roman despre lumea licitațiilor, a negoțului cu artă, despre anticari, artiști plastici. Despre un mediu boem, cu colecționari, șarlatani și falsificatori, granguri. Un roman, firește, balzacian. Am simțit la un moment dat (când pur și simplu m-am blocat) că am un deficit de documentare, pesemne și de imaginație. Așa că m-am făcut negustor de antichități. Mă duc la târguri începând din vară (voi continua), am un stand unde vând cărți, CD-uri, filme, discuri, ceramică, sticlărie și diverse obiecte vechi, scoase din pivniță. Am intrat brusc într-o lume necunoscută, cu ritualurile și ceremoniile ei, cu ierarhii proprii. O lume misterioasă, relativ închisă, în care se pătrunde greu și trebuie neapărat să te faci acceptat dacă vrei să afli ceva. Or, eu sunt aici amestecat printre negustorii de antichități ca să mă documentez pentru un roman care altfel riscă să eșueze.”

Candid Ițescu, personajul principal al cărții (a propos, numele personajelor sunt construite cu imaginație, ironie și artă narativă de excepție, precum Gore Saizu, Iuda Trăncănel de profesiune avocat, Puf Coviltir, general, Beno Vlahide, Ioșka Zombi, Porfirie Zaț ori Țuki Kuțitaki, și lista e departe de a fi completă) este mai puțin un negustor de lucruri vechi și de valoare, cât mai degrabă un colecționar.

Fost profesor universitar, acum ieșit la pensie, invidiat de lumea academică mustind de impostori, plagiatori, șpăgari, – paginile consacrate momentelor încheierii carierei didactice ale protagonistului sunt de o savoare extraordinară -, Candid Ițescu ține să-și expună colecția la Sala Dalles, să-și dezmoștenească copiii și să doneze statului român întreaga colecție de antichități, adunată într-o viață de om, prin furt, înșelăciune și minciună. Dar, planurile sale sunt deturnate și complicate de cei trei copii care refuză să piardă o avere atât de consistentă și pun la cale răpirea propriului tată și internarea lui într-un spital de psihiatrie, condus cu mână de fier de Aneta Zbiru.

Închei această recenzie nu numai recomandându-vă călduros să citiți Negustorul de Antichități, ci și citând cuvintele d-lui Cristian Sandache, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați:

„Cu riscul de a enerva pe mulți- cred că Stelian Tănase este cel mai important prozator român al momentului, după cum cred că este și cel mai avizat cunoscător al nostru, în sfera Istoriei comunismului românesc. Pe mine m-au interesat mai mult cărțile sale cu tematică istorică, dar i-am descoperit ulterior și creațiile ficționale, caracterizate printr-o scriitură extrem de vie (…) Vibrant, percutant, cu o unică poezie discretă a evidențierii fragilității ființei umane zdrobită ca o gânganie de o Istorie imperturbabilă, scrisul lui Stelian Tănase este aproape imposibil de trecut cu vederea. Mi se pare că el însuși a migrat în ultima vreme în unele dintre mediile ficționale pe care le-a creat, împrumutându-le câte ceva din demnitatea unui melancolic prin excelență, un pic din forța unei priviri care nu mai crede în miracole, unele tușe ale unei sensibilități uriașe, care are însă oroare absolută de exteriorizări.”

Text scris de Raluca Elgyar. 

• Plusuri

  O limbă română absolută minunată, cu fraze ample, cu dezvoltări în cascade, presărate cu vorbe neaoșe. O bucurie să o citești.
  Povestea interesantă, captivantă a lui Candid Ițescu și a unei întregi istorii a României contemporane.

• Recomandari

  O carte excepțională, probabil una dintre cele mai bune ale literaturii române.