bookblog.ro

Amantul doamnei Chatterley

Autor: D. H. Lawrence
Rating: 4 stars

D. H. Lawrence Amantul doamnei ChatterleyDin coloana nemuritoare de adulterine fermecatoare nu poate lipsi, cu siguranta, doamna Chatterley, eroina romanului lui D. H. Lawrence, care i-a adus celebritatea, dar si amaraciunea de a nu-si vedea opera publicata in tara sa. Scriitorul a murit cu mult inainte ca scrierea Amantul doamnei Chatterley sa fie tiparita in Marea Britanie. Considerata scandaloasa pentru timpurile sale, acum aflata in panoplia romanelor de dragoste ce trebuie citite neaparat, cartea a cunoscut intai vicisitudinile vremii pentru ca, ulterior, sa fie apreciata la adevarata sa valoare.

O tanara femeie, provenita din patura burgheza, se casatoreste cu un aristocrat, dar mariajul incheiat sub presiunea plecarii la razboi a sotului devine o adevarata inchisoare pentru Constance, cand barbatul se intoarce de la razboi paralizat. Chiar daca romanul este intitulat Amantul doamnei Chatterley, luminile rampei sunt concentrate pe personajul feminin, nu pe cel masculin, titlul sugerand doar definirea femeii prin amprenta si prisma celuilalt element din ecuatia iubirii.

Cu dragoste si meticulozitate, D. H. Lawrence isi contureaza eroina, ne arata trairile si zbuciumul ei interior, tineretea aflata in fata ingrozitoarei decizii de a renunta la iubirea fizica in favoare unei iubiri false, spiritualizate, pentru un sot imobilizat intr-un scaun cu rotile, manat doar de mici ambitii.

Romanul este o pledoarie pentru plenitudinea trairii iubirii, pentru intregul sentimentului amoros care nu poate exista in lipsa elementului sexual vital. Setea de iubire a lui Constance se revarsa asupra celui care are grija de vanatul de pe mosia sotului ei, Oliver Mellors. Poate ca dincolo de indrazneala de a scrie negru pe alb cuvinte considerate obscene, D. H. Lawrence a infruntat societatea timpului sau creand un cuplu "impotriva firii", adica alaturand personaje de conditii sociale diferite, o burgheza si un barbat din patura muncitoreasca (in carte, personajul masculin are origini de miner).

Partea senzuala din Constance se revolta in fata discutiilor sterile purtate in cadrul intalnirilor din casa mohorata, discutii care sugereaza, la un moment dat, un ideal al vremurilor, acela de eliminare a sexului dintre barbat si femeie in favoarea unui sentiment aseptic, pe care contemporanii lui Lawrence il vedeau, pesemne, perfect. Revolta ei se concretizeaza in legatura adultera cu slujitorul sotului ei, legatura pe care o traieste cu intensitate si daruire.

Lawrence nu foloseste cuvinte tari in descrierea scenelor sexuale doar cu intentia de a atrage atentia. Dialogurile personajelor sunt atat de naturale, incat limbajul vulgar arata altceva, si aici intervine arta scriitorului. Cuvintele obscene nu fac decat sa demonstreze cat de puternica devine legatura dintre cele doua personaje, cat de lipsita de prejudecati trebuie sa fie, in fapt, iubirea. Caci Constance se simte cu adevarat iubita pentru ca Oliver Mellors nu se ascunde in spatele unor sentimente idealizate ci isi arata, fara ascunzis, dorinta sa de barbat fata de corpul ei de femeie.

Finalul cartii este neclar, insa schimbul de scrisori dintre Constance si Oliver indica o alta dimensiune a iubirii celor doi. Tocmai pentru ca relatia lor sa nu cada in desuet, Lawrence a apelat la acest dialog epistolar in care ne sugereaza cat de profunda este legatura amantilor. Vorbelor fierbinti din timpul actului sexual li se suprapun cele duioase din corespondenta, dorintele lor inca neimplinite.

Este cel mai bun roman al lui D. H. Lawrence, fara indoiala. Incercarile de abordare a dorintelor din alte scrieri isi gasesc aici terenul fertil pentru a se dezvolta. Am citit de trei ori aceasta carte, la varste diferite, si de fiecare data i-am gasit alte intelesuri, care s-au adaugat si le-au imbogatit pe celelalte. Probabil ca o voi mai reciti. La fel cum se intampla cu marile scrieri, cred ca cel mai potrivit este ca romanul sa fie citit in limba in care a fost scris. Dar este alegerea fiecaruia. Eu pot spune ca, desi poate nu am stat sa caut in dictionar toate cuvintele in limba engleza pe care nu le-am inteles, am priceput mai mult din ceea ce a vrut sa transmita D. H. Lawrence decat din traducerile in limba romana.

Reviewer: Laura Magureanu

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

Pluta de piatra

Autor: Jose Saramago
Rating: 3 stars

Jose Saramago Pluta de piatraCare ar fi destinul Portugaliei in lume daca Peninsula Iberica s-ar rupe de Europa si si-ar incepe navigarea spre necunoscut? Plecand de la o astfel de ipoteza fantastica, Jose Saramago construieste un roman-calatorie, diferit insa de acea categorie de filme cunoscute drept road movies, in care personajele se descopera pe masura ce se deplaseaza spre un punct mai mult sau mai putin necunoscut. De ce diferit? Pentru ca in cartea lui Saramago, protagonistii nu folosesc propriu zis un mijloc de transport, ei sunt imbarcati pe pamantul pe care traiesc si viseaza, iar miscarea este atat de lenta, incat pare aproape insesizabila.

Intr-o atmosfera mitica - ca intotdeauna, maiestrit tesuta de Saramago - , transpusa insa peste timpurile moderne, oamenii se intalnesc, se iubesc si se despart, in ciuda unei enorme anomalii geo-fizice care arunca Spania si Portugalia intr-o cursa absurda in apele oceanice. Fapte aparent banale devin paranormale, iar cei care le traiesc, se ciocnesc, atrasi de forte inexplicabile, pentru a porni intr-o calatorie fara scop aparent, navigand fara sa o simta pe imensa pluta de piatra a Peninsulei Iberice.

Peninsula se rupe exact pe coama Pirineilor de Franta (sau de Europa? asa cum se intreaba Saramago). Cu subtila ironie, izvorita din amaraciune si resemnare mai degraba decat din orgoliu sau amor national, autorul puncteaza reactiile Marilor Puteri fata de ciudata intamplare, reactii ce sunt inregistrate precum stiri de ultima ora, insuficient procesate, dar, in acelasi timp, mai putin incarcate de intorsaturi abile de fraze, mai oneste in lipsa timpului necesar pentru a fi pervertite de la sensul initial.

Eroii romanului se regasesc pe ei insisi pe parcursul acestei calatorii fantastice. In acest loc, pe pluta de piatra, individual si nicaieri, viata isi continua, in cele din urma, fagasul normal.

Nu este, cel putin din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai bune romane ale lui Jose Saramago. Cu toate ca acest sistem de punctare pe care il folosim aici este, de asteptat, subiectiv, eu nu pot nota o carte ca aceasta in raport cu alte carti, ci numai cu alte carti semnate de acelasi autor. Romanul tinde sa devina plictisitor, prin repetarea ideilor. Bineinteles ca geniul lui Saramago nu poate fi contestat nici in Pluta de piatra, insa este departe de magia din romane ca Toate numele sau Eseu despre orbire.

Reviewer: Laura Magureanu

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Pamantul si cerul lui Jacques Dorme

Autor: Andrei Makine
Rating: 5 stars

Andrei Makine Pamantul si cerul lui Jacques DormePamantul si cerul lui Jacques Dorme contine atat de multe teme, incat nu stiu cu care sa incep. Ascultand ritmul intern de scriitor, cred ca cel mai potrivit ar fi sa incep cu povestea de dragoste, fragmentata, reluata, derulata inapoi pe parcursul romanului. Un el si o ea, prinsi in destinul implacabil, in mersul lucrurilor determinate, care nu se vor intoarce niciodata inapoi, iata povestea redata de Makine.

"Viata impreuna le va fi atat de scurta, incat totul se va intampla pentru prima si ultima oara." Makine nu foloseste cuvinte sofisticate, dar exprima totul, acesta este adevaratul talent de scriitor. Alexandra, frantuzoaica pierduta in stepele Rusiei indepartate, traieste o scurta, dar intensa poveste de iubire, alaturi de Jacques Dorme, un tanar aviator, devenit impotriva vointei sale pilot sovietic.

In acelasi stil autobiografic intalnit in alte romane ale sale, autorul se introduce in povestire in calitate de povestitor al istoriei celor doi. Toata incercarea sa de reconstituire a traseului tragic al lui Jacques Dorme este pe masura maretiei povestii pe care doreste sa o recreeze. Poate ca veti spune ca neg unul dintre scopurile recenziei, acela de a nu oferi spoiler-e, insa sfarsitul este ilustrat chiar din primele pagini de autor. Si nu sfarsiturile sunt importante la Andrei Makine, ci modul lor de relatare. Oricine poate povesti un subiect, insa doar adevaratii scriitori il pot reda intr-un fel care sa il farmece pe cititor.

Al treilea personaj al romanului este un orfan care traieste epoca Hrusciov imaginandu-si ca tatal sau a fost un erou, vis de evadare pe care il traiesc toti copiii din orfelinat. Sub mana blanda si inteligenta luminoasa a Alexandrei, iubita de doua zile a lui Jacques Dorme, tanarul adolescent se dezvolta, capata o educatie, altfel inaccesibila, izvorita din romane frantuzesti. Cand creste mare, el nu doreste altceva decat sa reinvie povestea de iubire a celor doi oameni care i-au marcat existenta.

"Nici un gand nu se rosteste in mine. Nici o emotie. Nici macar bucuria ca mi-am atins telul. Numai certitudinea ca traiesc esentialul din ceea ce aveam de inteles." Acesta este Andrei Makine, un autor desprins din inghetata Rusie, care a prins, mai tarziu, radacini in Franta. Orice roman scris de el cred ca merita citit.

Reviewer: Laura Magureanu

Spune-ti parerea!

Fructele maniei

Autor: John Steinbeck
Rating: 5 stars

Un roman de un puternic realism, Fructele maniei prezinta fara ocolisuri si fara ascunzisuri, soarta unei familii americane din Oklahoma, in timpul Marii Depresii, soarta ce poate fi considerata emblematica pentru alte sute de mii de familii care urmeaza aceeasi cale spre miraj. John Steinbeck anunta prin acest roman o revolutie. O revolutie care nu va avea loc.

Celebra Route 66 nu este altceva in vremurile tulburi din roman decat un drum al foamei, al celor nedreptatiti, fortati sa ia drumul pribegiei cu toata agoniseala in spate si cu sperantele in suflete. Dupa ce ferma pe care o administrau in regim de arenda este desfiintata, ramasa pe drumuri, familia Joad, eroul colectiv din Fructele maniei, este silita sa se imbarce intr-o masina veche, inclusiv cu cele cateva animale care au mai ramas dupa ce totul a fost vandut. Toti membrii familiei viseaza sa gaseasca un trai mai bun in California, iar ca ei sunt toti cei pe care ii intalnesc in drumul spre taramul fagaduintei.

Tom Joad, cel mai mare dintre copiii familiei, este eliberat conditionat din inchisoare, dar cand ajunge acasa, descopera doar pamantul pustiit si salbaticit si casele lasate de izbeliste pe un pamant al nimanui. Un alt personaj interesant al romanului este fostul preot Jim Casy, cel ce va incerca sa devina, la un moment dat, glasul celor napastuiti. Cei doi aleg sa mearga impreuna in cautarea familiei Joad.

Familia sufera un continuu proces de disolutie, pe rand, membrii sai dispar sau pleaca, singura figura constanta ramanand cea a mamei care se straduieste din rasputeri sa ii tina pe toti in jurul sau. Personalitatea ei este redata cu iubire de autor, ea este singurul principiu care sta in picioare in timp ce ceilalti isi pierd capul, iar relatiile umane se deterioreaza.

Mirajul se destrama, pamantul fagaduit este guvernat de exploatatori si populat de saraci si amarati, nu este altceva decat un domeniu al raului social, al violentei si al nedreptatii. Finalul romanului este insa, o promisiune. Cu putinul ramas, cu toti cei care inca o mai formeaza, familia Joad isi continua drumul. Mai departe.

Reviewer: Laura Magureanu

Citeste cele 15 COMENTARII si spune-ti parerea!

A trai pentru a-ti povesti viata

Autor: Gabriel Garcia Marquez
Rating: 5 stars

Gabriel Garcia Marquez A trai pentru a-ti povesti viataCe defineste un scriitor? Care este acel moment magic in care un om realizeaza ca nu are alta menire decat aceea de a povesti intamplari, evenimente, ganduri pentru a-i incanta pe altii? Portretul artistului nu poate fi schitat decat de fiecare in parte, iar Gabriel Garcia Marquez face o adevarata incursiune in sine pentru a se descoperi in primul sau volum de memorii intitulat A trai pentru a-ti povesti viata.

Vivir para contarla nu este o insiruire de memorii, de amintiri redate intr-un stil clasic. Marquez tine foarte mult la notiunea de memorie amintita, care, explica el, nu este acelasi lucru cu cele ce au fost si s-au intamplat cu adevarat. El spune ca aceasta, chiar deformata de inselatorul ego, este sursa reala a unui volum de memorii. Prin modalitatea special aleasa, autorul recheama din amintire momentele cruciale - doar cele din copilarie si tinerete in acest prim volum - pentru definirea sa ca romancier-povestitor.

In scop declarativ, la inceputul cartii, autorul apeleaza la un citat, conform caruia viata nu este cea pe care ai trait-o, ci cea pe care iti amintesti ca ai trait-o. Daca intelege acest lucru, cititorului ii va fi mai lesne sa priceapa eventualele scapari si confuzii, amestecuri de crampeie de amintiri la care apeleaza Marquez pe tot parcursul celor sase sute de pagini de memorii, tocmai poate pentru a intari ideea cartii.

Toate contrazicerile intalnite nu trebuie sa mire, ele nu fac altceva decat sa confirme ceea ce scriitorul si-a asumat: o relatare nonsalanta si fara meticulozitate a unei vieti-cariere marcata de suisuri si coborasuri intr-o Columbie haotica strabatuta de violente. In tot acest hatis, in timpuri care nu au rabdare, el isi gaseste, insa, vocatia la care nu va renunta niciodata.
Pentru cei care indragesc scrierile lui Gabriel Garcia Marquez, cu siguranta, acest prim volum de memorii este o sarbatoare. Personal, am citit cu mai multa placere A trai pentru a-ti povesti viata decat multe dintre romanele sale. In topul meu pentru Marquez, Vivir para contarla se afla pe locul intai alaturi de cealalta carte definitorie pentru scriitorul columbian, Un veac de singuratate.

Reviewer: Laura Magureanu

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Nascuti morti

Autor: Martin Amis
Rating: 5 stars

Martin Amis Nascuti mortiRomanul Nascuti morti apartinand autorului britanic Martin Amis este o scriere despre urat. Uratul in dragoste, uratul in sex, uratul in prietenie, uratul in casatorie, acestia sunt protagonistii cartii in care actorii actiunii par sa pluteasca intr-un lichid amniotic ce miroase a putreziciune. Personal, nu stiam la ce sa ma astept atunci cand am deschis aceasta carte. Evenimentele descrise in ea au intrecut orice as fi putut sa imi imaginez in legatura cu un asemenea titlu morbid.

Toata actiunea se intinde pe parcursul unui singur weekend pe care personajele - ce evolueaza in fata noastra ca intr-o piesa de teatru - il organizeaza pentru a se deda la dezmaturi inimaginabile. Gazdele, un cuplu casatorit, fac pe amfitrionii pentru niste prieteni americani cu obiceiuri sexuale iesite din comun, pentru un alt cuplu aflat in pragul despartirii, pentru o londoneza de moravuri usoare si pentru un pitic diform pe care ceilalti il folosesc doar pentru a-si testa drogurile.

Locul ales de tineri pentru orgia lor este un conac tipic englezesc, aflat intr-o zona rurala ce aminteste de vechea Anglie. Peisajul bucolic contrasteaza insa cu protagonistii decazuti, prea experimentati, prea incercati de senzatii extreme, aflati in permanenta in cautarea altor lucruri care sa le ciupesca simturile amortite de droguri si perversiuni sexuale.

Un alt personaj care nu se dezvaluie decat spre finalul romanului ii supravegheaza pe tinerii dezmatati din umbra. Printr-un procedeu ce aminteste de Agatha Christie, autorul, situat in afara, isi prezinta eroii fara pic de mila, in timp ce ei cad prada amenintarilor codate ale misteriosului musafir nepoftit.

Daca ceea ce se petrece pe parcursul weekendului pare desprins dintr-o tesatura de cosmar, finalul este ambiguu, lasand la latitudinea cititorului sa afle daca deznodamantul poate fi vazut ca o izbavire sau ca o condamnare. Eroii insisi se simt damnati, realizeaza decadenta din propriile suflete, insa nu sunt in stare sa se salveze.

Nu as putea spune ca mi-a placut acest roman. Nu este termenul potrivit. Cu siguranta, insa, m-a impresionat. Martin Amis are un stil aparte, iar subiectul abordat incita la lectura. In plus, prin aparitiile sale ocazionale pe parcursul relatarii, el da senzatia cititorului ca il tine de mana in timp ce ii prezinta orori inimaginabile, asigurandu-l astfel ca totul este fictiune.

Reviewer: Laura Magureanu

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Febra stadioanelor

Autor: Nick Hornby
Rating: 3 stars

Nick Hornby Febra stadioanelorDe Febra stadioanelor auzisem cu ani buni in urma, insa romanul de debut al lui Nick Hornby nu mi-a stimulat curiozitatea decat recent, dupa ce am citit o alta carte a autorului englez, Totul despre baieti. Ceea ce mi-a atras atentia asupra sa au fost comentariile privind comicul scrierilor sale, dar pe care eu nu am reusit sa il identific printre randuri. Are Nick Hornby umor? Desigur. Insa este umorul unui om trist si resemnat, care cel mult mi-a provocat cate un zambet stingher, compatimire si nu in ultimul rand, o strangere de inima privind modul in care privesc propriile pasiuni.

Fever Pitch este un soi de jurnal al autorului care isi relateaza viata incepand cu momentul zero, aparitia pasiunii pentru fotbal si pentru echipa Arsenal, pana in momentul in care isi definitiveaza romanul. Orice moment, oricat de important din viata sa, este strans legat de victoriile sau de esecurile echipei favorite, de tururi si retururi, de transferuri si meciuri plicticoase.

Pasiunea sa este atat de inradacinata, incat povestitorul nu poate separa "viata reala" de cea de microbist. El ajunge sa isi organizeze tot timpul in asa fel incat sa isi protejeze accesul la meciuri, se izoleaza de oameni, devine un om ciudat caruia i se accepta, in cele din urma, mania, de catre cunostinte si familie, ba chiar de catre angajatorii sai sau de studentii carora le preda.
Febra stadioanelor nu este, cum v-ati putea imagina, jurnalul unui hooligan. Nick Hornby este un intelectual pe care il frizeaza si il indurereaza violenta de pe stadioane, injuraturile antisemite si rasiste, episoadele sangeroase, carora le cauta, insa, incurcat, scuze, asa cum ai proceda in cazul unui prieten care a facut ceva impardonabil.

Cartea este un simbol pentru ceea ce inseamna fotbal in Marea Britanie. Obiceiurile suporterilor influenteaza chiar si deciziile politice, meciurile de cupa starnesc frenezie pe strazi, accidentele nefericite duc la schimbarea arhitecturii stadioanelor, iar publicatiile importante, dar care nu au legatura, in principiu, cu fenomenul sportiv, trateaza problemele sale la modul cel mai serios. Citind romanul lui Nick Hornby, ai senzatia ca fotbalul inseamna Anglia, in masura in care inseamna si ceata sau ploaia, familia regala sau Palatul Buckingham.

Pentru mine cartea nu a fost atat de pasionanta pe cat ar putea fi pentru un microbist. Poate ca in lipsa acestei pasiuni pentru fotbal, romanul lui Nick Hornby mi s-a parut, destul de des, plictisitor. Insa talentul cu care isi descrie obsesia este de necontestat, iar modul minutios in care o analizeaza se poate aplica cu succes pentru orice alta pasiune. Aceasta trasatura de "universalitate" aplicabila obsesiilor de care suferim cu totii, in mai mica sau mai mare masura, m-a determinat, totusi, sa citesc cu destul de multa placere aceasta carte.

Reviewer: Laura Magureanu

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro