- 9 May 2008
- Andrei Rosca
Sistemul Franklin de management al timpului
Autor: Hyrum W.Smith
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
Incă o carte de duzină...
Sistemul Franklin are un aer de carte light, de duzină. Nu îmi dau seama dacă e vorba de faptul că este exagerat de marketata sau pur şi simplu tertipul folosit în titlu lasă impresia asta. Tuturor ne lipseşte timpul, toţi ne-am dori ca ziua să fie măcar un pic mai lungă. Aşa că o carte ce conţine în titlu sintagma "time management" atrage atenţia. Dacă mai sugerează şi faptul că e vorba de un "sistem", atunci succesul e garantat.
Ne plac sistemele fiindcă presupunem din start că funcţionează. Ei bine, surprinzător sau nu, sistemul Franklin funcţionează! Îl folosesc de ani de zile doar că nu ştiam că cineva s-a gândit să îi dea şi un nume. Problema e că Franklin nu e un sistem de time-management, aşa cum spune titlul, ci e un sistem de life-control.
Am asistat acum vreo două luni, impreuna cu Raluca şi Ioana, la un training în care s-a folosit acelaşi tertip, aceeaşi paralelă între managementul timpului şi managementul vieţii. Şi, hai să fim serioşi, dacă ne e relativ uşor să credem că putem citi o carte pentru a ne manageria mai bine timpul, e extrem de greu de crezut că parcurgând 300 de pagini vom putea prelua controlul vieţilor noastre. Deci Hyrum a ştiut el ceva când a ales titlul.
[Citeste tot Articolul]
Ghidul parfumului
0Autor: Rebecca Veuillet-Gallot
Rating: 
Editura: Pro Editură si Tipografie
"Eleganţa nu este posibilă fără parfum. El este accesoriul invizibil, ultimul şi cel ce nu poate fi uitat." (Coco Chanel) Nu cred că sunt multe persoane care să nu fie de acord cu această afirmaţie. De altfel, majoritatea parfumurilor sunt făcute de casele de modă deci e clar că hainele şi parfumul sunt menite să fie împreună.
Parfumul este de ajuns şi singur
Întrebată ce poartă în pat, Marilyn Monroe a dat un răspuns care este încă citat: "Două picături de Chanel No. 5.", făcând acest parfum faimos şi întărind concepţia privitoare la importanţa de netăgăduit a parfumului în general.
Într-adevăr, mai mult decât un simplu accesoriu, parfumul devine o marcă a personalităţii fiecăruia. [Citeste tot Articolul]
- 28 February 2008
- Raluca Alexe
NLP – Calea succesului
Autor: Andy Szekely
Rating: 
Primul meu contact cu NLP-ul "oficial" (a se citi "mai mult de 2-3 fraze citite în fugă pe câte un site") l-am avut când m-am aventurat să citesc o carte de dimensiuni considerabile, din care mi s-a părut că voi afla cam tot ce mă interesa la acel moment. Intuiţia m-a ajutat, cartea respectivă este un manual foarte bun, însă nu am luat în considerare şi faptul că ar fi trebuit să am câteva cunoştinţe în plus înainte, fie şi numai ale câtorva cuvinte.
Prin urmare m-am cam împotmolit, aşa că, la recomandarea lui Ionuţ , am început să citesc cartea lui Andy Szekely. Carte care este de departe mult mai uşoară, accesibilă, amuzantă (câteodată), genul de carte scrisă pentru publicul larg, o "introducere în NLP". La puţin timp însă după ce mi-am dat seama de asta, am realizat că este ceva ce nu îmi place.
[Citeste tot Articolul]
- 11 February 2008
- Andrei Rosca
Cadranul banilor
Autor: Robert Kiyosaki
Rating:
Kiyosaki scrie mai prost decât aş putea să scriu eu vreodată şi e departe de a se considera el insuşi un scriitor. Insa cărţile lui, care nu au fost deloc puţine, sunt valoroase fiindcă reuşesc să schimbe mentalităţi.
Ştiu cel puţin 4 oameni schimbaţi radical de cărţile lui Kiyosaki
Şi ştiu companii multinaţionale fundamentate pe principiile cadranului banilor pe care Kiyosaki l-a promovat pe toate canalele posibile. E adevărat, ştiu şi oameni care au transformat carţile despre care vorbesc într-o Biblie şi şi-au îngustat viziunea atât de mult încât neagă instantaneu orice idee sau concept care nu se regaseşte în teoria americanului. Aş putea spune că traiesc un soi de fanatism.
Cărţile lui Kiyosaki sunt periculoase
La fel de periculos cum este un cuţit pe care îl poţi folosi, în egală măsură, pentru a tăia pâine sau pentru a ucide. Când am citit Cadranul Banilor, acum câţiva ani, am avut nişte revelaţii. Aş exagera daca aş spune că mi-au schimbat viaţa. De fapt, cartile nu schimba oameni ci doar le arata ca exista niste alternative, însa ei sunt întotdeauna cei care iau deciziile. Chiar şi fuga de responsabilitate reprezintă o alegere, însa nu despre asta scriu astazi.
Cadranul banilor ar putea fi rezumat la schema simpla din partea dreaptă, unde:
A = Angajat
L = Liber Profesionist (freelancer, dentist, avocat sau consultant independent)
I = Investitor
P = Proprietar de afacere
Dupa Kiyosaki, toţi ar trebui să vrea să fie in cadranul P pentru că, din punctul lui de vedere, de acolo se poate ajunge cel mai repede în cadranul investitorilor. Eu am aflat (şi mi-a luat ceva timp) că, în primul rand, nu toţi sunt făcuţi să fie în cadranul P şi, în al doilea rand, nu toţi îşi doresc să fie acolo. Insă indiferent daca iţi doreşti să fii angajat, liber profesionist sau proprietarul propriei afaceri, e bine să ştii ce implica fiecare şi care este relaţia reala dintre timp şi bani.
Schimbăm timp pe bani
Şi exact despre asta puteţi citi în Cadranul banilor. Despre faptul că angajatul munceşte 9 ore pe zi şi e recompensat cu o anumită sumă de bani, însa dacă într-o zi nu vrea să mai facă asta, îşi pierde permanent acea sursă de venit fiindca este concediat. Liber profesionistul schimbă şi el timp pe bani, dar dacă într-o dimineaţă nu vrea să se ridice din pat, o poate face fără a-şi pierde sursa de venit. Singurul dezavantaj este că în acea zi (sau perioadă) caştigă mai puţin.
Investitor ajungi în momentul în care, ca angajat sau liber profesionist, reuşeşti să strangi o suma mai serioasă şi incerci să ii înmulteşti, iar proprietarul de afacere...despre proprietar vă invit să citiţi în Cadranul Banilor. Asta daca aveţi curaj. :)
Scrisa de Andrei Roşca
- 19 January 2008
- Andrei Rosca
Cum sa vorbim in public
Autor: Dale Carnegie
Rating:
Cei doi Carnegie
Pentru cei care nu ştiu, prin 1900 au existat doi Carnegie celebri. Andrew Carnegie a fost businessman-ul care a fondat ceea ce astăzi se numeşte United States Steel Corporation, printre cei mai mari producători de oţel din lume. În plus, Andrew a facut enorm pentru oamenii din jurul său implicându-se în numeroase acţiuni filantropice, în special în ceea ce priveşte bibliotecile şi pacea.
Şi fiindca a îţi dori "pace în lume" a devenit azi un clişeu permis doar în cadrul concursurilor de frumuseţe, să vă dau şi un exemplu de cum întelegea Andrew Carnegie să facă asta. Citat de pe Wikipedia:
In 1898, Carnegie tried to give the Philippines its independence. As the end of the Spanish American War neared, the United States bought the Philippines from Spain for $20 million USD. To counter what he perceived as imperialism on the part of the United States, Carnegie personally offered $20 million USD to the Philippines so that the Filipino people could buy their independence from Spain.
Al doilea, şi cel care a scris şi cartea ce dă titlul post-ului, este Dale Carnegie. Coincidenţa (sau nu!), Dale şi-a schimbat numele din Carnagey în Carnegie exact în anul în care Andrew Carnegie, mult mai cunoscut decat el la vremea aceea, a murit. Cu sau fără ajutorul acestui artificiu legat de numele său, Dale Carnegie a reuşit să se facă destul de cunoscut ca scriitor şi "trainer" în domeniul vanzărilor, dezvoltării personale şi public speaking-ului. Este unul dintre puţinii autori americani care au scris despre dezvoltarea personală atât de necesara fiecăruia dintre noi fără a cădea în penibilul comercial al self-help-urilor americane.
Vorbitul în public
Bănuiesc că sunt puţini cei care işi imagineaza că a vorbi în faţa multor oameni este uşor, indiferent dacă e vorba de un discurs, de a anunţa câştigătorii unui concurs sau doar de a prezenta nişte invitaţi. Totuşi, pana nu încercaţi să o faceţi habar n-aveţi cat de greu este.
Este greu fiindca trebuie să îţi aminteşti cuvintele pe care ar trebui să le fi ales cu grija înainte. E greu fiindca toata lumea se uită la tine şi orice ezitare sau greşeala va fi remarcată şi taxată, chiar daca tacit. E greu pentru că nu e suficient să îţi aminteşti discursul, e necesar un control permanent asupra tonului, inflexiunilor vocii si asupra miscărilor pe care le facem pe scenă, voluntar sau nu.
E greu, iar Dale Carnegie încearcă şi reuşeşte destul de bine să dea sfaturi pertinente în Cum să vorbim în public. E o carte bine structurată şi care conţine foarte multe exemple de discursuri celebre, analizate.
Am început să citesc cartea cu mari aşteptări fiindcă How to Win Friends and Influence People, scrisă tot de Carnegie, mi se păruse o carte genială; de altfel, s-a vândut în 5 milioane de exemplare şi a fost tradusă în 31 de limbi. Am început să o citesc având aşteptări mari şi asteptarile mi-au fost împlinite.
Probabil că despre vorbitul în public s-ar putea scrie zeci şi sute de cărţi, deci cea de faţă e departe de a reprezenta o abordare exhaustivă dar e, în mod cert, o carte de 5 stele, pe care n-aş fi vrut să o ratez. La final, aş vrea să amintesc aici poate cel mai important si de bun-simt sfat pe care Carnegie îl dă chiar la începutul cartii: exersaţi, exersaţi, exersaţi. Adică indiferent cât de mult am citi, indiferent cât de mult am repeta, indiferent câtă teorie am şti, cea mai bună modalitate de a deveni cu adevărat buni este să ne urcăm pe scenă de câte ori avem posibilitatea şi să ne punem pe făcut greşeli.
Scrisă de Andrei Roşca
- 4 January 2008
- Anca Cristina
Personalitate si temperament - Ghidul tipurilor psihologice
Autor: Patricia Hedges
Rating:
Salut! Numele meu este Anca. Eu sunt genul de persoană care are nevoie de linişte pentru a-şi gasi ideile, care işi ia energia din auto reflecţii si timp petrecut cu sine insăşi. Prefer discuţiile unu la unu grupurilor mari. Gândesc mai mult in concepte abstracte, tind sa visez foarte mult la viitor. Atunci când vine vorba de luat decizii, sunt persoana care nu poate fi 100% obiectivă, care se gandeşte in primul rând la oameni şi la sentimentele sau problemele lor şi abia apoi la rezultate. Deşi uneori ar cam trebui, viaţa mea nu e tocmai organizată si ordonată. Insă mie chiar imi place varietatea, flexibilitatea şi da, amân luarea deciziilor pentru ca sunt deseori nehotărâtă. Prefer sa mai adun informaţii. Mai pe scurt sunt iIAP: introvertit, intuitiv, afectiv, perceptiv.
Dar destul despre mine. :)
Cartea pe care vreau sa v-o recomand cu multă, multă caldură astăzi face parte dintr-o categorie pe care n-am mai abordat-o: dezvoltare personală. Pentru cei ca mine, cu uşoare prejudecăti vizavi de acest gen, vă zic de pe acum: Patricia Hedges nu-şi propune să ne ajute să găsim dragostea, fericirea, succesul. Nu ne invata cum să cucerim un barbat/o femeie in 10 pasi sau cum să obţinem serviciul mult visat. Nici nu ne ghiceşte trecutul sau viitorul. Ce face, însă?
Trecând mai departe de tipurile lui Jung sau de împărţirea în iIAP, eSAP, iSRJ şi altele, scopul cărţii este, până la urmă, acela de a te ajuta să te cunoşti mai bine atât pe tine, cât şi să îi cunoşti pe cei din jurul tău. Nu doar să îi cunoşti, ci, foarte important, să îi şi înţelegi. Nu faci teste de personalitate, ci eşti pus în faţa unei reflecţii personale pe care sigur nu mulţi o fac de bună voie şi regulat, deşi ar fi foarte benefic. Concluzia la care trebuie să ajungi este urmatoarea: cine eşti în raport cu ceilalţi, cum eşti tu la serviciu, în familie, în ce fel iei deciziile sau tratezi problemele, care sunt predispozitiile tale şi ce fel de temperament ai. Întrebările la care găseşti răspuns sunt nenumărate. Bun. Şi cu ce mă ajută?
Foarte simplu şi direct scrisă, cartea pare a purta un dialog cu tine. Simte când devii prea plin de tine, când devii circumspect sau când ai nevoie de clarificari. În primul rând îţi arată toate beneficiile cunoaşterii acestor tipuri umane, acestor predispoziţii pe care fiecare le avem. Cât de uşor am comunica dacă am şti să ne adaptăm interlocutorului! Ce simplu am evita conflicte pornite din abordarea diferită a problemelor! Ca să vezi, am putea chiar beneficia de pe urma acestor abordări opuse şi am ajunge într-un punct de echilibru. Ying şi Yang.
Ce mi-a plăcut mie cel mai mult la această carte a fost atitudinea relaxată a autoarei. Nu apare deloc tonul acela profesoral din alte cărţi. Tot ce îşi doreşte Patricia Hedges este să ne ancoreze mai bine în realitate, să ne arate că avem de câştigat dacă ne cunoaştem tipul psihologic şi îl recunoaştem şi pe al celorlalţi. Nu creează false aşteptări, ne spune direct că tipurile noastre ne indică anumite caracteristici mai evoluate, însă nu se poate estima cât şi în ce direcţie (pozitiv sau negativ) este această evoluţie. Depinde de noi, până la urmă, să fim noi înşine - însă în versiunea cea mai bună.
Îi acord 5 stele pentru tonul cărţii, pentru realism şi simplitate, pentru că m-a ajutat într-adevăr şi am de gând să aplic această metodă în familie şi în echipele în care lucrez. Cred cu adevărat că dacă ne-am cunoaşte mai bine şi ne-am adapta unul la celălalt, viaţa ar fi mult mai frumoasă şi productivă. Asta îţi arată şi autoarea în exemplele ei. Deja simt că da rezultate, sincer. Aşa că, un sfat de la o cititoare pragmatică în legătură cu acest gen de carti: citiţi-o!
Scrisa de Anca Cristina
- 9 December 2007
- Andrei Rosca
NLP – Calea succesului
Autor: Andy Szekely
Rating:
Pentru cei care nu stiu, NLP inseamna Neuro-Linguistic Programming, adica programare neuro-lingvistica si este una dintre cele mai la moda "tehnologii pentru succes". Te invata cum sa iti definesti succesul si apoi te ajuta sa il atingi, indiferent ca este vorba despre viata personala sau profesionala.
Poate ca vor fi oameni care se vor intreba, si pe buna dreptate, cu ce vine NLP in plus fata de ghicitul in cafea sau "datul in carti". Cu multe lucruri! In primul rand, NLP este o stiinta, adica poate fi explicat, lucrurile nu "se intampla" pur si simplu. In al doilea rand, NLP inseamna practica, nu teorie. Inseamna tehnici, metode, multe dintre ele putand fi testate chiar in timp ce parcurgeti cartea.
Andy Szekely este omul care a tinut in Romania primul curs de NLP pentru public iar la cursurile lui va puteti inscrie si pe AndySzekely.ro. In plus, Szekely e si un foarte bun om de vanzari, iar asta se poate vedea si din modul in care este "impachetata" aceasta carte.
Daca introducerea si inceputul cartii nu ne spun prea multe in ceea ce priveste scopul cartii, din ultimele 20 de pagini reies foarte clar motivele principale pentru care Calea succesului a fost scrisa. Pe de-o parte, cartea aparuta in 2003 incearca sa educe putin piata si sa ii faca pe cititori curiosi in privinta NLP, prea putin cunoscut, iar pe de alta parte, sa il pozitioneze pe autor ca expert in domeniu si, de ce nu, sa transforme cititorii in clienti ai AS Training, firma condusa de Szekely.
Cu toate astea, Calea succesului e o carte ce merita citita iar faptul ca in ea se gasesc mai mult informatii introductive, de baza, o face accesibila si celor ce nu au luat pana acum contact cu NLP. Astfel, puteti sa invatati cum sa va dati seama daca un om minte, urmarindu-i ochii, primiti cateva informatii cu privire la aplicatii NLP in domenii ca afaceri, educatie si relatii personale si, daca sunteti la capitolul relatii personale, va puteti face o idee si in legatura cu termeni precum rapport, acuitate senzoriala si flexibilitate comportamentala.
Asa cum am mai spus, ultimul capitol nu face altceva decat sa incerce sa vanda cititorului, indirect, niste servicii iar pe parcursul intregii carti se gasesc cel putin 10-15 termeni care ar fi meritat sa fie dezvoltati. Inteleg motivul autorului, inteleg ca nu putea pune intr-o carte tot ceea ce stie fiindca asta ar fi insemnat ca fiecare potential client ar fi avut mai putine motive sa participe la un seminar platit. Pentru mine, rezultatul este: un mare plus pentru omul de vanzari Andy Szekely si un mic minus pentru carte.
Scrisa de Andrei Rosca