Atunci când am început să citesc romanul Persuasiune, mi-am dat seama că pătrund într-o societate elitistă desprinsă dintr-un plan paralel cu cel al oamenilor obișnuiți. Personajele își petrec foarte mult timp vizitându-se între ele, făcând observații despre averile celorlalți, își caută slăbiciunile unii altora și le condamnă, se bârfesc (într-un mod rafinat, bineînțeles), iar viața lor se rezumă la ce cred ceilalți despre ei. [Citeste tot Articolul]
Este întotdeauna un prilej de tristețe să vezi deodată cu ochi noi, ca și cum le-ai vedea pentru prima oară, lucruri și situații pe care le-ai privit și apreciat până atunci cu propriile tale puteri de judecată și de adaptare.
„Mă numesc Elme-Laurent-Jaques Menetrier. Tatăl meu, Leonard Menetrier, ținea pe strada Saint-Jaques ospătăria La Regina Pedauque, aceea care, după cum se știe, avea degetele de la picioare palmate, așa cum le au gâștele și rațele” [Citeste tot Articolul]
What have I become,/ My sweetest friend,/ Everyone I know,/ Goes away in the end,/ And you could have it all,/ My Empire of dirt,/ I will let you down,/ I will make you hurt.// If I could start again,/A million miles away,/ I would keep myself,/ I would find a way ... (Johnny Cash - Hurt)
Copyright ©2011 Bookblog.ro