Istoria Casei Albe
0Autor: Jean-Luc Hees
Rating: 
Editura: Pro Editură şi Tipografie
Pe 4 martie 1841, William Henry Harrison, al nouălea preşedinte al Statelor Unite, îşi pronunţa discursul de învestire pe treptele Capitoliului. Era cel mai bătrân preşedinte din scurta istorie a acestora de până acum, şi va păstra această titulatură încă 140 de ani, până când Ronald Reagan va câştiga alegerile. Fiind şi o marioneta politică, a avut totuşi o ambiţie personală: să îşi spună întreg discursul de învestire, redus deja considerabil de asistentul său. Într-o zi ploioasă şi friguroasă, Harrison a vorbit două ore, fără mantou şi fără pălărie, după care a călărit în aplauze până la Casa Alba. A făcut pneumonie şi după o lună a murit, devenind astfel preşedintele cu cel mai scurt "mandat" din istoria Statelor Unite.
[Citeste tot Articolul]
Fiecare pentru sine
0Autor: Beryl Bainbridge
Rating: 
Editura: Leda
(ediţia în limba engleză)
Nominalizată de cinci ori la premiul Booker (fără a câştiga niciodată!), considerată o "comoară naţională" a Angliei, Dame Beryl Bainbridge este una dintre cele mai sonore nume ale literaturii contemporane engleze.
Bainbridge duce o viaţă tumultoasă, având chiar o tentativă macabră de sinucidere (ţinând capul în cuptor), înainte de a se îndrepta spre arte. După o scurtă perioadă în care cochetează cu lumea filmului, ea începe să scrie romane foarte bine primite de critici. Abia romanele ei de dată mai recentă (printre care şi Fiecare pentru sine) au caracter istoric şi o transformă - după părerea criticilor - într-unul dintre cei mai mari romancieri în viaţă.
Fiecare pentru sine este romanul ce surprinde ultimele zile ale unei societăţi alese, dar putrezite, păstrând pe fundal, ca tematică generală, celebra scufundare a mândrului Titanic.
[Citeste tot Articolul]
Waffen SS
0Autor: Henri Landemer
Rating: 
Editura: Pro Editură şi Tipografie

"Copii, bucuraţi-vă de război, fiindcă pacea va fi cumplită."
Cu acest citat începe cartea despre care vă povestesc astăzi. E vorba despre un proverb al voluntarilor din Waffen SS. Foarte pe scurt, SS (Schutzstaffel) a fost iniţial gândită ca o mică unitate paramilitara ce trebuia să îi asigure lui Hitler protecţia. Membrii SS, arieni fără excepţie, erau educaţi să considere că fac parte dintr-o rasă superioară, pură, iar Hitler a reuşit să facă din ei susţinători fanatici.
Atât de fanatici încât la scurtă vreme Fuhrerul a hotărât că aceşti membri SS vor forma o armată de elită. În plus, membrii a ceea ce se va numi Waffen SS aveau de îndeplinit şi multe alte standarde. Menţionez aici doar două, pe care le consider reprezentative: înălţimea minimă a unui soldat SS era 1.80 m iar un singur dinte cariat atrăgea după sine respingerea candidatului.
O armată de voluntari
Am scris mai sus "candidat" fiindcă Waffen SS mai avea o particularitate: era formată exclusiv din voluntari. Puţină lume ştie însă că în timpul războiului, în special din cauza pierderilor suferite, Hitler a hotărât la un moment dat ca şi soldaţilor de alte naţionalităţi să le fie permis accesul în Waffen SS. Astfel, până la sfârşitul războiului, în armata SS aveau să lupte soldaţi din nu mai puţin de 35 de ţari începând cu croaţi, olandezi şi francezi, şi terminând cu români, indieni şi uzbeci.
Cartea e densă, dar accesibilă
Mă gândesc la Adolf Hitler - Directivele de război, scrisă de Trevor-Roper şi îmi revine acel gust amar pe care l-am simţit când am terminat cartea. Mi-am zis atunci că, deşi mi s-a părut o carte bună, are marele dezavantaj că nu ar putea fi citită de la un capăt la celălalt decât de cineva cu adevărat pasionat de cel de-al doilea război mondial. Nu este şi cazul Waffen SS. Deşi sunt câteva momente în care cunoştinţele despre generalii lui Hitler sau zonele în care a luptat fiecare armată ar fi utile, cartea poate fi citită de oricine iar ăsta este un mare plus, din punctul meu de vedere.
O lecţie de fanatism
Dincolo de fidelitatea istorică şi accentul pus pe cronologia faptelor, dacă ar fi să rezum cartea în câteva cuvinte aş spune că e o excelentă lecţie de fanatism.
Puteţi citi, de exemplu, cum în timpul unui atac o grupă de soldaţi germani, aflandu-se în inferioritate numerică, se ascunde după nişte stânci şi refuză ordinul de atac al ofiţerului. Ia să vedem, ghiciţi ce face ofiţerul? Scoate cuiul unei grenade ofensive şi o aruncă la picioarele soldaţilor, moment în care toţi ies de după stâncă şi o iau la fugă către duşman. Numele acelui ofiţer era Kurt Meyer şi a fost decorat pentru acea luptă cu Crucea de Cavaler, după ce a reuşit să captureze 10.000 de soldaţi greci.
Ca o dovadă că până şi fanatismul poate fi dus la un alt nivel, vă mai povestesc ceva: în 1943, nemţii merg până acolo încât creează o divizie SS de musulmani, formată din arieni "islamizati"! Divizia e denumită, sugestiv, Hanger iar combinaţia dintre disciplina nemţească şi fervoare islamică este, aşa cum era de aşteptat, devastatoare. Iată ce îi povesteşte lui Hitler un ofiţer de legătură, despre cum luptau soldaţii din divizia Hanger:
"Nu ucid decât cu cuţitul. Un om rănit la mâna dreaptă a fost bandajat, după care s-a întors şi a tăiat gâtul la şaptesprezece partizani, cu mâna stângă."
Ca structură, Waffen SS mi-a amintit de La Legion de Damnes, o carte scrisă de un soldat care povesteşte ce a trăit în legiuna străină franceză. Totuşi, deşi dură, Legiunea Străină nu se poate compara cu Waffen SS, tocmai fiindca nemţii aveau în plus acest element incredibil, fanatismul.
Românii din Waffen SS
Ca un ultim teaser cu care închei, 5000 de voluntari români au luptat în SS iar în carte sunt menţionaţi de mai multe ori, alături de Mareşalul Antonescu sau Arthur Phleps. Originar din Transilvania, fost mare specialist în trupele de munte ale armatei române a regelui Carol, fost profesor la Şcoala de Război de la Bucureşti, Phleps se înrolează în 1940 ca voluntar în Waffen SS şi ajunge să comande în luptă un regiment al celebrei divizii nemţeşti Wiking.
Ce s-a întâmplat cu el până la urmă, va trebui să aflaţi singuri. :)
Scrisă de Andrei Roşca




