0Autor: Beryl Bainbridge
Rating:
Editura: Leda
(ediţia în limba engleză)

Nominalizată de cinci ori la premiul Booker (fără a câştiga niciodată!), considerată o "comoară naţională" a Angliei, Dame Beryl Bainbridge este una dintre cele mai sonore nume ale literaturii contemporane engleze.

Bainbridge duce o viaţă tumultoasă, având chiar o tentativă macabră de sinucidere (ţinând capul în cuptor), înainte de a se îndrepta spre arte. După o scurtă perioadă în care cochetează cu lumea filmului, ea începe să scrie romane foarte bine primite de critici. Abia romanele ei de dată mai recentă (printre care şi Fiecare pentru sine) au caracter istoric şi o transformă - după părerea criticilor - într-unul dintre cei mai mari romancieri în viaţă.

Fiecare pentru sine este romanul ce surprinde ultimele zile ale unei societăţi alese, dar putrezite, păstrând pe fundal, ca tematică generală, celebra scufundare a mândrului Titanic.

Chiar dacă scufundarea vaporului este inevitabil un subiect central, el nu conferă acţiunii mai mult decât un cadru şi, din punct de vedere stilistic, încadrarea în grupa romanelor istorice. Dar acţiunea romanului, caracterul şi comportamentul personajelor ar fi fost aceleaşi indiferent de cadrul în care s-ar fi aflat.

Dimpotrivă, consider că plasarea acţiunii romanului la bordul Titanicului dăunează firului epic şi construirii naraţiunii. Popularitatea subiectului - imaginea hollywoodiana impregnată deja în conştiinţa publicului - şi finalul atât de cunoscut răpesc romanului din farmec şi suspans.

Luând în considerare aceste aspecte, trebuie să recunosc că Beryl Bainbridge a reuşit totuşi să construiască în aşa fel romanul încât atenţia cititorului să fie menţinută până la final.

Romanul respectă cu stricteţe structura clasică. Din cele şase cărţi care formează romanul, în afară de prima, fiecare redă un interval strict de timp: o zi. În plus, în aceste cărţi pot fi identificate cu uşurinţă momentele subiectului: introducerea şi desfăşurarea acţiunii (cărţile 1-3), punctul culminant (cărţile 4-5) şi deznodământul (scufundarea - cartea 6).

Am putea spune că, în această migăloasă construcţie tradiţională, recunoaştem spiritul unui istoric preocupat de a reda mai degrabă constatările cu caracter ştiinţific, dacă tipul naraţiunii nu ar veni să infirme acest lucru.

Personajul principal, tânărul şi bogatul american Morgan, este cel care ne oferă cronica personajelor aflate la bordul Titanicului. Cu propriul său trecut învăluit în mister, Morgan este naratorul cu un acut simţ al observaţiei, ironic şi debusolat. El face parte din lumea pe care o analizează, societatea oamenilor bogaţi, antipatici, pretenţioşi, dar extrem de nesiguri.

Dezvoltarea personajelor este extrem de săracă şi remarcăm o metodă de prezentare scurtă şi fulgerătoare, ca şi cum ar fi scoase în lumina crudă pentru un scurt moment şi în mod aleatoriu, iar apoi sunt lăsate din nou într-un crepuscul în care li se disting vag formele.

Naraţiunea este realizată la persoana întâi, iar această metodă limitată de observare este ingrată din simplul motiv că ea poate distorsiona realitatea şi percepţiile. Totuşi, Morgan reuşeşte să ne transmită semnale destul de clare care să dovedească atât decăderea şi frivolitatea înaltei societăţi a începutul de secol XX, cât şi teroarea confruntării directe cu moartea.

Dar naratorul lui Bainbridge eşueaza însă în a reuşi să emoţioneze cititorul. Tocmai de aceea, ultimul capitol - scena scufundării Titanicului - salvează romanul şi în sfârşit este modificat tonul egal folosit până atunci.

Fiecare pentru sine reuşeşte să fie un roman de succes cu toate că porneşte pe o cale foarte bătătorită. Meritul autoarei de această dată nu stă în originalitate, ci în inovaţie şi în marele merit de a păstra cititorul curios şi cucerit de acţiune.

Scrisă de Ana-Maria Petriţan