Probă de caracter
0
Autor: Joseph L. Badaracco Jr.
Rating: 
Editura: Publica
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)
Leadership prin literatură
Există foarte mulţi care cred că ne naştem leaderi, că leadership-ul nu se învaţă şi, în mod cert, nu ţi-l poţi însuşi din cărţi. Apoi, mai sunt câţiva care văd în leadership rezultatul unui set de experienţe trecute, experienţe care şlefuiesc personalitatea oamenilor şi le dau o aură care îi face să fie urmaţi de alţii.
Eu cred că leadershipul este o combinaţie între cele două. În mod cert unii oameni se nasc cu câteva trăsături tipice unui leader, însă experienţele plăcute sau mai puţin plăcute prin care trec de-a lungul vieţii, educaţia pe care o primesc (iar aici nu mă refer la şcoli şi facultăţi), toate acestea construiesc leaderul de mai târziu.
Şi când vorbesc despre educaţie, mă gândesc destul de mult şi la cărţi. [Citeste tot Articolul]
Elogiu lentorii
0Autor: Carl Honoré
Rating: 
Editura: Publica
(ediţia în limba engleză)
Nu suntem la fel. Totuşi, cam de un secol încercăm să fim identici pe un plan important: cel al vitezei. Cu cît mai rapid, cu atît mai bine. Cu cît mai rapid, cu atît mai asemănător. Întîi, pentru că atunci cînd trecem în goană prin lume, vedem lucrurile nediferenţiat; apoi, pentru că gonind printre termene-limită, blocaje în trafic, cereri de a intensifica ritmul, punem undeva la capătul de jos al listei pe cineva important: pe noi înşine. Identitatea, stima, nevoile personale sunt antrenate în maşinăria lui "mai repede înseamnă mai bine", unde mai bine ia valori de la profitabil la eficient.
Problema pe care o pune o carte precum cea a lui Carl Honoré este dacă merită să pierdem lucruri esenţiale de dragul vitezei, prin urmare, o problemă existenţială a secolului XXI: avem cea mai consistentă ofertă de informaţie, tehnica performantă, trăim profitabil şi eficient, dar oare chiar trăim? [Citeste tot Articolul]
Design Your Self
0Autor: Karim Rashid
Rating: 
Editura: Publica

De cine ascultăm?
În ce caz poţi spune despre un autor de cărţi motivaţionale sau de dezvoltare personală că este unul care ştie despre ce vorbeşte? Dacă a urmat cursuri de psihologie, dacă e psihiatru, dacă e NLP-ist sau face Analiza Tranzacţională? Pentru că de când cu explozia de astfel de cărţi am devenit puţin sceptică: se prea poate să găsesc un autor care a citit la rândul lui 2-3 volume şi se crede expert.
Cu întrebarea asta în gând am citit un număr bun de pagini din cartea lui Rashid. Aflasem că este designer industrial şi aruncasem un ochi peste cele 4 secţiuni mari ale cărţii: Trăieşte, Iubire, Muncă, Joacă. Înţelegeam cu ce autoritate îmi sugerează cum să îmi aranjez casa, dar la vederea dărniciei cu care împarte sfaturile şi a subcapitolelor următoare (Dieta, Fitness, Călătorii, Somn, etc) am devenit chiar reticentă: cât ştie el despre subiectele astea şi ce pregătire are pentru a mă îndruma? Dacă a primit premii peste premii pentru creaţiile sale înseamnă că poate pur şi simplu să îşi dea cu părerea?
Nu mi-a trebuit însă mult să descopăr de unde veneau toate sfaturile: din experienţă. Karim Rashid este genul de om care a avut o viaţă plină, care a încercat multe, a învăţat multe şi a trăit multe. Un tată artist, o mamă dependentă de soţul ei, îndemnul părinţilor de a face ce îi place, absolvirea liceului cu 2 ani mai devreme, refuzul companiilor de a îl angaja, călătorii, mutări, o relaţie sănătoasă, câteva lupte cu kilogramele, o viaţă socială solidă. Toate acestea şi multe altele au contribuit la dezvoltarea lui ca persoană.
Un bătrân tânăr
Partea bună este că Rashid nu a ajuns profesor-doctor-lector (de altfel, [Citeste tot Articolul]
Franţuzoaicele nu se îngraşă!
0
Autor: Mireille Guiliano
Rating: 
Editura: RAO

(ediţia în limba engleză)
Boala secolului
Statisticile arată ca în 2005, 1,6 miliarde dintre adulţii din toată lumea erau spraponderali, iar 400 de milioane erau obezi. Câteva date exacte (conform aceluiaşi studiu) ar fi următoarele: pe locul întâi, cu 30-40% din populaţia adultă fiind obeză, se aflau SUA, Alaska şi Arabia Saudită, urmate îndeaproape (20-30%) de Africa de Sud şi Marea Britanie. Vreţi să vă speriaţi şi mai tare? În SUA 58 de milioane sunt supraponderali, 40 de milioane obezi şi 3 milioane sunt morbidly obese.
Cine e de vină? Evident, propria persoană a fiecăruia din cei cu probleme de greutate. Aceasta poate fi ţinută sub control cu destulă uşurinţă şi, pe deasupra, "controlul" poate fi efectuat fără să pară o corvoadă. Totul se rezumă la înlocuiri, câteva "păcăleli" şi alte câteva trucuri.
De la cine învăţăm?
De la doamnele care până acum au rezistat eroic valului de junk food, care mănâncă multe feluri la fiecare masă, gătesc mult şi vorbesc despre mâncare cum vorbesc englezii despre vreme: de la franţuzoaice. Chiar dacă tradiţia dispare treptat şi Franţa a câştigat câteva procente la rata obezităţii, franţuzoaicele rămân campioane la mâncat mult şi îngrăşat deloc.
Însă un profesor bun de "arta mâncatului" [Citeste tot Articolul]
Noua economie. ABC pentru viitorii milionari
0Autor: Eugen Ovidiu Chirovici
Rating: 
Editura: Rao

Palpitant şi pe înţelesul tuturor
Încep să cred tot mai mult că nimic nu este întâmplător, mai ales de când am început să citesc această carte. În ultimul timp eram curioasă şi mă interesa să ştiu câte ceva despre cum se fac investiţiile, despre ce înseamna capital, despre activitatea de brokeraj sau cotarea la bursă, pur şi simplu fiindcă nu ştiam nimic despre ele. Iar în acest context, mi-a ieşit în cale Noua economie ce explică pe înţelesul tuturor, chiar celor ce nu au studiat economia, şi într-un mod la fel de palpitant ca o carte poliţistă, toate aceste lucruri.
Mi-a ieşit în cale această carte care, mai mult decât faptul că tratează subiecte extrem de folositoare într-un stil conversaţional, nu este scrisă de oricine, ci chiar de Eugen Ovidiu Chirovici. Economist şi jurnalist, lider al Marii Lojii Masonice, a studiat la Universitatea din Glasgow şi EDI (Grupul Bancii Mondiale), deţine trei titluri de Doctor Honoris Causa şi, mai important, a fost şi este pasionat de economie în toate aspectele ei. Atât istorice, filosofice, psihologice sau materiale.
[Citeste tot Articolul]
Matsushita Leadership
0Autor: John P. Kotter
Rating: 
Editura: Publica

O poveste răvăşitoare
"Cel mai remarcabil antreprenor al secolului XX". Da, sigur! Şi eu de ce nu auzisem de el? A fost prima întrebare care mi-a trecut prin minte când am văzut coperta. Şi, apropo de asta, nu am văzut încă la nicio altă editură coperţi atât de bine făcute ca cele de la Publica. Revenind însă, cuvintele de pe copertă pot fi uşor exagerate, dar în mod cert nu sunt departe de adevăr. Nu auzisem de Konosuke Matsushita, însă ar fi trebuit. A fost într-adevăr "remarcabil", atributul e bine ales.
Matsushita a fost unul dintre primii antreprenori ce s-a folosit neîncetat de conceptul de gândire pozitivă şi de ideea de a îi ajuta pe cei din jurul său pentru a putea creşte. Nu sunt vorbe în vânt, tipul a fost genial.
Matsushita Leadership este, în primul rând, o poveste răvăşitoare, un drum dureros parcurs de un om care, în ciuda atâtor şuturi şi piedici primite de la viaţă, reuşeşte de fiecare dată să se ridice de pe jos, să se scuture de praf şi să meargă mai departe. E o lecţie de devotament, de patriotism şi, mai presus de toate, de încredere în forţele proprii.
Matsushita are toate scuzele pentru a deveni nimic şi totuşi reuşeşte să schimbe mii, poate zeci de mii de oamenii. Creşte într-o sărăcie cruntă, îşi pierde rând pe rând toţi fraţii, apoi părinţii, e grav bolnav încă de la începutul vieţii, iar cel de-al Doilea Război Mondial aproape că îi termină toate afacerile.
Ce face Matsushita?
În primul rând, crede în oameni. Această calitate e definitorie pentru personajul Matsushita. Apoi, face enorm pentru ţara sa. E un mananger care creşte profitabilitatea propriei companii, păstrând tot timpul în minte contribuţia pe care o are la dezvoltarea Japoniei. Ridică o companie cu zeci de mii de angajaţi (Matsushita Electric, cunoscută astăzi ca Panasonic), o multinaţională care devine prima companie din lume ce adoptă organizarea pe divizii şi prima companie japoneză care se reorganizează pe săptămâna de 5 zile lucrătoare.
Ghidul parfumului
0Autor: Rebecca Veuillet-Gallot
Rating: 
Editura: Pro Editură si Tipografie
"Eleganţa nu este posibilă fără parfum. El este accesoriul invizibil, ultimul şi cel ce nu poate fi uitat." (Coco Chanel) Nu cred că sunt multe persoane care să nu fie de acord cu această afirmaţie. De altfel, majoritatea parfumurilor sunt făcute de casele de modă deci e clar că hainele şi parfumul sunt menite să fie împreună.
Parfumul este de ajuns şi singur
Întrebată ce poartă în pat, Marilyn Monroe a dat un răspuns care este încă citat: "Două picături de Chanel No. 5.", făcând acest parfum faimos şi întărind concepţia privitoare la importanţa de netăgăduit a parfumului în general.
Într-adevăr, mai mult decât un simplu accesoriu, parfumul devine o marcă a personalităţii fiecăruia. [Citeste tot Articolul]




