0Autor: Mireille Guiliano
Rating:
Editura: RAO

(ediţia în limba engleză)

Boala secolului

Statisticile arată ca în 2005, 1,6 miliarde dintre adulţii din toată lumea erau spraponderali, iar 400 de milioane erau obezi. Câteva date exacte (conform aceluiaşi studiu) ar fi următoarele: pe locul întâi, cu 30-40% din populaţia adultă fiind obeză, se aflau SUA, Alaska şi Arabia Saudită, urmate îndeaproape (20-30%) de Africa de Sud şi Marea Britanie. Vreţi să vă speriaţi şi mai tare? În SUA 58 de milioane sunt supraponderali, 40 de milioane obezi şi 3 milioane sunt morbidly obese.

Cine e de vină? Evident, propria persoană a fiecăruia din cei cu probleme de greutate. Aceasta poate fi ţinută sub control cu destulă uşurinţă şi, pe deasupra, "controlul" poate fi efectuat fără să pară o corvoadă. Totul se rezumă la înlocuiri, câteva "păcăleli" şi alte câteva trucuri.

De la cine învăţăm?

De la doamnele care până acum au rezistat eroic valului de junk food, care mănâncă multe feluri la fiecare masă, gătesc mult şi vorbesc despre mâncare cum vorbesc englezii despre vreme: de la franţuzoaice. Chiar dacă tradiţia dispare treptat şi Franţa a câştigat câteva procente la rata obezităţii, franţuzoaicele rămân campioane la mâncat mult şi îngrăşat deloc.

Însă un profesor bun de "arta mâncatului" este unul care a fost în ambele tabere, care ştie cum se simt kilogramele în plus, cât de greu e să treci pe lângă un mille-feuille şi ce înseamnă să îţi schimbi complet stilul de a mânca. Un astfel de profesor este Mireille Guiliano care - acum mult timp- s-a întors din State după un an de studiu cu 7 kilograme în plus la care, din inerţie, a mai adăugat şi în Franţa. A urmat paşii pe care trebuia să îi urmeze şi a început să mănânce din nou ca o franţuzoaică.

Cum se scrie un "roman" de bucate

Te întrebi ce ai putea citi la o carte de bucate, asta până când o deschizi şi vezi cum autoarea povesteşte despre perioada ei de studenţie, despre supa magică de praz, despre remodelare şi prietene cărora le-a arătat cum să manânce fără să se îngraşe. E adevărat că nu scrie beletristică, dar povesteşte destul de frumos încât să citeşti fiecare reţetă amestecată printre pagini cu aceeaşi plăcere cu care citeşti despre istoria ciocolatei.

Cum se traduce un "roman" de bucate... asta este altă problemă. Propoziţiile sau cuvintele în franceză te introduc în atmosfera cărţii, asta e clar. Dar asta numai dacă înţelegi ce înseamnă. Cum franceza este ultima limbă pe care am început să o învăţ, în prea multe cazuri a trebuit să presupun că era ceva amuzant sau serios în funcţie de context. Şi asta pentru că traducătorul nu a pus nici măcar o notă de subsol! Bine măcar că reţetele sunt traduse integral, altfel cine ştie ce fel de mâncare ar fi ieşit.

Încă nu v-am convins?

Conform studiului despre care vorbeam la început, The World Health Organization estimează că în 2015 vor fi 2,3 miliarde de adulţi supraponderali şi 700 de milioane obezi. Eu zic că Franţuzoaicele nu se îngraşă! Secretul mâncatului de plăcere îi poate ajuta pe mulţi să fie săriţi la numărătoare.

Scrisă de Raluca Alexe