Dumineca Orbului
Scris de Cristina Teodorescu • 31 July 2008 • in categoria Cristina Teodorescu
Autor: Cezar Petrescu
Rating:
Bună dimineaţa" este târziu în noapte, de fapt este dimineaţă devreme, trenul are întârziere şi nerăbdarea poate produce accidente" fericite. Cum ar fi dacă dragostea ar apărea şi s-ar înfiripa tocmai în locul unde de obicei aceasta se destramă? Acolo unde de obicei îndrăgostiţii îşi iau la revedere" este dimineaţă devreme.
Duminică dimineaţa" Sfânta Duminică a Orbului. Sergiu Miclăuş soseşte în Bucureşti pentru înmormântarea mamei vitrege. Hazardul îi pune în cale dragostea, întruchipată de frumoasa Gina Alimănescu. Împart un taxi în miez de noapte şi dragostea se înfiripă între cei doi tineri care stabilesc ca a doua zi să meargă împreună la nunta la care Gina a fost invitată (motivul pentru care aceasta venise în Bucureşti). Deşi dragostea pare că este îndeajuns pentru cei doi necunoscuţi, şansa face ca aceştia să nu se mai întâlnească în acea duminică nefastă.
Romanul lui Cezar Petrescu, Dumineca Orbului, este povestea unei singure zile spusă din punctul de vedere a două destine care se întâlnesc din greşeală pe un peron din Bucureşti. Dacă la prima vedere este un roman de dragoste, acesta este de fapt romanul destinelor neîmplinite, orelor pierdute şi a dramelor fiecărui personaj.
Sergiu Miclăuş trebuie să împace în aceeaşi zi şi înmormântarea şi nunta prietenei Ginei. Neşansa face ca acesta să întârzie prea mult, iar iubirea să-i scape printre degete. Lumea Ginei este casa de păpuşi a lui tanti Catriona, dezordinea lăsată dimineaţa înainte de plecare, inocenţa şi lumina soarelui. Aici nimic rău nu poate pătrunde. Când Gina pleacă la nuntă fără Sergiu (care întârziase la întâlnire), tanti Catriona se hotărăşte să-l gonească pe tânăr, care atunci când ajunge la Gina acasă crede minciunile femeii şi pleacă fără să se întoarcă înapoi.
Dumineca Orbului se desfăşoară pe două paliere: viaţa lui Sergiu Miclăuş şi înmormântarea grandioasă a Sandei, mama vitregă a lui Sergiu, şi duminica Ginei care realizează că prietena care se căsătorea nu mai este cea pe care o cunoştea. Punctul culminant al romanului îl reprezintă ora 17:30 când Gina realizează că Sergiu nu mai vine şi pleacă singură la nuntă şi câteva ore mai târziu când Sergiu renunţă la viitorul promis în dimineaţa venirii sale la Bucureşti.
Duminica Orbului este ziua în care fiecare dintre personajele romanului nu văd, singurul care are această capacitate fiind orbul din colţul bisericii care se roagă pentru cei care l-au milostit. Sergiu Miclăuş nu vede ajutorul cerut de tatăl său, Gina se pierde în braţele unui fost iubit pentru a-l uita pe Sergiu, Tatileon încearcă să şteargă ultimii ani alături de Sanda, tanti Catriona nu izbuteşte să înţeleagă simţămintele sincere ale lui Sergiu şi ale Ginei. Nici chiar servitorul Matei nu o poate vedea pe nevasta pe care o caută de atâţia ani, care este nici mai mult, nici mai puţin decât femeia de casă a lui tanti Catriona. Astfel, fiecare dintre personaje îşi înfruntă destinul şi-şi alege o cale în funcţie de noroc. Dimineaţa următoare nu mai este importantă pentru economia romanului, tot ce contează acum este modul în care destinul fiecăruia este influenţat de alegerile greşite. Iar nerăbdarea şi timpul pierdut face ca în final să întrerupă o relaţie care nici nu a început.
Ceea ce m-a fascinat a fost modul în care cele două personaje se îndrăgostesc fulgerător unul de altul, ca mai apoi să renunţe la fel de uşor la dragoste. Şi aceasta poate pentru că o iubire fulgerătoare nu este sortită izbânzii întotdeauna. Cezar Petrescu descrie realitatea: iubirea poate apărea peste tot, însă împrejurările şi întâmplările vieţii o pot destrăma. Viaţa este compusă din întâmplări care ne influenţează, noi numai trebuie să nu fim orbi.
Sergiu şi Gina se pierd atunci când nu mai ajung să se întâlnească. Pot spune că am rămas surprinsă de finalul romanului şi asta pentru că autorul nu a lăsat să se vadă sfârşitul poveştii. Pentru că Cezar Petrescu a reuşit să creeze o lume luminoasă în care se pare că dragostea poate învinge totul, fără să lase să se întrevadă posibilitatea unei "morţi subite" a iubirii. Aşa cum dragostea se înfiripă uşor, la fel aceasta moare şi se transformă în tristeţe sau uitare de sine. Duminica Orbului rămâne un roman de pe noptiera mea la care o să revin mereu cu plăcere şi asta pentru că în ciuda dramei personajelor, povestea este atât de halucinantă şi de copleşitoare încât te face să doreşti un alt deznodământ pentru Sergiu şi Gina.
Scrisă de Cristina Teodorescu
Citeste cele 15 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Mi-a placut foarte mult acesta recenzie si m-am decis sa citesc si eu aceasta carte, chiar daca mai intai va trebui sa o caut prin librarii. Foarte frumos scrisa recenzia!
-
Catalina, Simona, ma bucur atunci cand o recenzie trezeste interesul cititorilor. In acel moment simt ca scopul meu a fost indeplinit. Multumesc de semn, spor la citit si va mai astept cu drag,
Cristina T.
-
Dumineca? Este intenţionat scris aşa titlul?
-
Cristina, stii care e una dintre dramele acestei lumi?
Aceea ca oamenii se casatoresc sau au relatii fara sa existe o iubire adevarata, plina de pasiune! :P
Poate ca dragostea fulgeratoare se termina uneori mai putin fericit, dar aduce acea lumina plina de dorinta :P in viata oamenilor. Lumina pe care n-o poti uita vreodata :) .
-
:)
Oi fi eu mai putin … poeata :) atunci cand vine vorba de iubire.. insa imi place sa am ceva trainic cand vine vorba de sentimente. De aceea exista iubire adolescentina, iubirea tanara si iubirea matura. Indiferent care, eu o aleg pe cea trainica :)Te mai astept,
cu drag,Cristina
-
povestea unei posibile iubiri ratate mi-a placut mult si am recitit cartea de cateva ori, sarind peste partile care mi se pareau in plus. pana la urma nu m-am abtinut si am transcris sub forma de scenariu de film povestea. cu parere de rau, dar tot farmecul ei sta in gustul amar pe care ti-l lasa. doi oameni, poate facuti sa fie impreuna, se intalnesc, se recunosc, dar viata prozaica ii desparte inaite sa se cunoasca. cu siguranta toti am trait odata povestea asta.
-
Acum am terminat de citit cartea si mi-a placut foarte mult, desi nu am inteles in totatlitate rolul tuturor personajelor si vietlor lor. Interesanta carte. Am citit asteptand sa vad cum se va termina, dar nu ma asteptam sa se termine asa. Cu siguranta o voi reciti. Imi place cum ai scris recenzia.:-)
-
Frumoasa recenzie ! Intr`adevar, citisem cartea inainte de a citi aceasta recenzie si pot spune ca e unul dintre romanele mele de suflet !
-
Pe langa aprecierea strict artistica a scrisului lui Cezar Petrescu (fraze ample,complexe, comparatii pitoresti, subtilitati), ce m a impresionat cel mai mult la aceasta carte terminata cu doar o ora in urma a fost desfasurarea dureros de reala a faptelor. Cititorii le tin pumnii protagonistilor, asteapta intalnirea cu sufletul la gura dar evenimentele se petrec asa cum s ar petrece in viata adevarata, cea plina de dezamagiri, lupte si recaderi. Sergiu si Gina si ar fi putut darui un nou inceput, s ar fi putut salva unul pe celalalt dar se intorc la vechile lor patimi, recidiva fiind mai adanca in urma recent descoperitei inutilitati a visului, a presimtirii dintr un vagon, in noapte, in cantecul privighetorii si concertul broastelor…o carte duioasa si impresionanta :)
-
Pot sa spun ca este o carte cu adevarat impresionanta si din care avem fiecare dintre noi ce invata .Pe parcurs ce citeam asteptam cu nerabdare intalnirea celor doi protagonisti…insa acuma mi-am dat seama ca tocmai faptul ca nu sau intalnit face ca sa ne dea si noua cititorilor o lectie ,un moment de gandire asupra lucrurilor din viata noastra.
-
Pingback: O zi in casa. | Eroii Romaniei Chic
-
si mie mi-a placut foarte mult aceasta carte, eu sincer ma asteptam la alt sfarsit, ma asteptam sa se clarifice totul pana la urma, dar altul era scopul lui Petreescu…si am observat din ultima pagina ca a trecut o zi ca olricare alkta, a mai trecut o dumineca a orbului..as dori sa citesc si Calea Victoriei, cu tot pesimismul si tragedia lui C. Petrescu, mie imi place ..
-
cu siguranta ma voi lupta sa gasesc aceasta carte tocmai datorita recenziei dvs asa de frumos intocmita
catalina spune:
24 July 2008 | 2:32 pm
Nu pot decat sa spun ca am acesta carte in biblioteca (cumparata de mama probabil)dar nu am citit-o. Dar am citi recenzia ta si m-am hotarat sa o fac. Merci