„Pui de cotoroanță” – Shakespeare după gratii
Autor: Margaret Atwood
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Dragos Cojocaru
Numar pagini: 306
ISBN: 978-606-779-256-0
„Iată o omisiune sesizabilă în mare parte din textele de teatru, este concluzia lui Felix: nimeni nu face baie și nici măcar nu se gândește să facă, nimeni nu mănâncă, nimeni nu-și deșartă mațele. Cu excepția textelor lui Beckett, desigur. Întotdeauna se poate conta pe Beckett. Ridichi, morcovi, pișări, picioare împuțite: toate-s acolo, întregul corp omenesc la nivelul său cel mai pământesc și abject.” [Citeste tot Articolul]
Castele de furie – un debut spectaculos
Autor: Alessandro Baricco
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Dragos Cojocaru
Numar pagini: 240
ISBN: 978-606-779-266-9
„Viteza trenului și fixitatea cărții iluminate. Etern schimbătorul polimorfism al lumii din jur și împietritul microcosmos al unui ochi care citește. Ca un sâmbure de liniște în miezul unui vuiet. Că n-ar fi o istorie adevărată, adevărată istorie, ne-am putea gândi: nu-i decât frumusețea unei metafore exacte. În sensul că poate, dintotdeauna, și pentru toată lumea, să citești nu înseamnă niciodată altceva decât să fixezi un punct ca să nu fii sedus, și ruinat, de incontrolabila alunecare a lumii. Nu s-ar citi nimic, dacă n-ar fi din frică. Sau pentru a amâna ispita unei dorințe ruinătoare căreia, se știe, nu îi poți rezista. Citești ca să nu-ți ridici privirea spre geam, ăsta-i adevărul.” [Citeste tot Articolul]
Cobor în staţia sticlelor sparte
Autor: Alessandro Baricco
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Dragos Cojocaru
Numar pagini: 233
ISBN: 978-606-779-266-9
Ce se întâmplă atunci când începi să trăieşti o carte? Când lectura îţi aduce senzaţia unui vertij din care nu poţi scăpa? Când ajunţi să simţi efectul psihodelic al unui roman de amploare? La aceste întrebări, dar şi la multe alte am încercat să îmi dau răspuns cititndu-l pentru prima oară pe Alessandro Baricco. Spre marea mea ruşine, scuzabilă din lipsă de timp şi prea multe cărţi bune de citit, am făcut cunoştinţă cu acest scriitor mult prea târziu. Dar din fericire am luat startul potrivit cu primul său roman Castele de furie. [Citeste tot Articolul]
Jocul lui Zafon
Autor: Carlos Ruiz Zafon
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Dragos Cojocaru
Numar pagini: 472
ISBN: 973-46-1389-2
”Un scriitor nu uitǎ niciodatǎ momentul când, pentru prima oarǎ, primeşte câţiva bǎnuţi sau un elogiu în schimbul unei poveşti. Nu uitǎ momentul când, pentru prima oarǎ, simte în sânge dulcea otravǎ a vanitǎţii şi crede cǎ, dacǎ izbuteşte sǎ facǎ astfel încât nimeni sǎ nu-i descopere lipsa de talent, visul literaturii va fi în mǎsurǎ sǎ-i aducǎ un acoperiş deasupra capului, o masǎ caldǎ la sfârşitul zilei şi lucrul la care râvneşte cel mai abitir: un nume tipǎrit pe o biatǎ bucatǎ de hârtie, care cu siguranţǎ va trǎi mai mult decât el. Un scriitor e condamnat sǎ-şi aminteascǎ acest moment, fiindcǎ în clipa aceea e deja pierdut, iar sufletul sǎu are deja un preţ”.
[Citeste tot Articolul]
Cu cele mai rele intenţii
Autor: Alessandro Piperno
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Dragos Cojocaru
Numar pagini: 312
ISBN: 978-973-689-265-3
Îmi place nonşalanţa literaturii italiene. Şi gust din plin şi cinismul intelectual, altă faţă a nonşalanţei amintite, marca Alessandro Piperno. Căci trebuie să ai ceva tupeu ca să debutezi cu un roman ca o sagă, după, nota bene, anul 2000. Şi să mai şi alegi ca temă generală: aristocraţia decadentă a vremii noastre, motiv pentru care Piperno se numeşte aşa cu P de la Proust, aş opina. Am mai spus-o şi cu alt prilej: maniera realistă de a scrie literatură se transformă, se metamorfozează, dar nu va pieri curând. Plasată în Roma neodecadentă a ultimelor patru decenii, povestea începe cu ipostazierea lui Bepy Sonnino, bunicul lui Daniel, naratorul-personaj. Pe scurt, bunicul Bepy a fost un crai italian al anilor şaizeci care a acumulat pe lângă datorii enorme şi o mitologică experienţă cu femeile. Din acest bunic priapic, hedonist şi vitalist, se naşte Luca, tatăl albinos şi snob al celui destinat actului mărturisirii, Daniel. În fine, nepotul însumează o poftă sexuală debordantă de la bunic, dar un fizic modest de la tată, plus o sensibilitate vag nevrotică pe filieră maternă. Şi ce-ar putea să ajungă atunci? Aţi ghicit: un universitar şi un scriitor.