Titlu: Cotroceniul Regal
Autor: Diana Mandache
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2015
Numar pagini: 215
ISBN: 978-606-588-827-2

În ultimii ani, Curtea Veche Publishing ne-a răsfățat cu o serie de bijuterii editoriale adunate în colecția Cărțile Regale, un exemplu elegant al modului în care recuperarea istoriei adevarăte este o datorie morală și civică. Succesul colecției demonstrează apetența publicului român pentru a înțelege o parte definitorie a istoriei sale, în care poate regăsi inspirație și modele pentru viitor.

Cartea doamnei Mandache, Cotroceniul Regal, este în linia aparițiilor cu care ne-a obișnuit autoarea: bine documentată, elegant scrisă, cu atenție pentru detaliul istoric și rigurozitate în construirea temei.

Lucrarea urmărește destinul palatului Cotroceni, care începe în 1660, data la care domnitorul Gheorghe Ghica îi dăruia lui Șerban Cantacuzino moșia și satul Cotroceni, și parcurge toate epocile istorice ale țării până în zilele noastre.

Cotroceniul, ca orice palat regal, are și o legendă consemnată de profesorul American George Huntington de la Robert College din Istanbul, ce avea să viziteze reședința Regelui Ferdinand, în 1925. Se pare că Principele Șerban Cantacuzino a găsit în Codrii Vlăsiei un loc unde s-a „cotrocit” (s-a ascuns), în 1678, fugind de teama turcilor. Domnitorul se rugase să scape de urmăritori și promisese că va ridica o biserică în acest loc:„Aura legendară era necesară pentru moderna reședință regală care avea nevoie de afirmarea unui trecut glorios, ceea ce însemna prelungirea peste timp a prestigiului. Se dorea ca acest loc al Cotrocenilor să integreze istoria sa de câteva secole, fiind rezidența princiară valahă, apoi a noii dinastii din România... Legenda înnobila casa și oamenii ei cu simbolistica princiară națională”, notează autoarea.

Epoca de glorie a Cotrocenilor a fost, fără îndoială, perioada domniei cuplului regal Ferdinand și Maria. Regina însăși s-a ocupat de modernizarea și transformarea artistică a palatului, atât a interiorului acestuia, cât și a exteriorului. Astfel, sufrageria palatului este o îmbinare de elemente bizantine și celtice, Regina Maria comandând o masă rotundă, sculptată și poleită în aur, pe care a numit-o „masa rotundă a Regelui Arthur”.  Tot ea a adus-o în România pe Alice Martineau, cea care a creat grădinile Cotroceniului, cu terase și alei, pline de flori și arbuști și împodobite cu statui, vase antice și cruci, după gustul regal. Renumita specialistă  era indignată de ritmul încet în care lucrau grădinarii de la Cotroceni, notând în jurnalul ei că „se pare că sunt aproape 200 de zile de sfinți într-un an, toate sunt sărbători, și atunci nimeni nu lucrează”.

Regii Carol al-II-lea și Mihai au folosit temporar palatul, iar cutremurul din 1940 a afectat serios atât reședința regală, cât și biserica Cotroceni. După această dată, istoria nu a mai avut răbdare cu palatul Cotroceni și declinul a fost evident. Regimul comunist l-a transformat în Palat al Pionierilor, dispunând modificări brutale și de un gust îndoielnic asupra interioarelor, iar multe dintre piesele de mobilier și cărți din bibliotecă au fost furate sau distruse.

După evenimentele din 1989, Președinția României a fost mutată în aripa nouă a palatului, iar fosta reședință a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria a devenit, oficial, Muzeul Cotroceni.

Lucrarea doamnei Mandache parcurge toate aceste etape, făcând apel la surse istorice și însoțindu-le de fotografii de arhivă de o calitate excepțională. În final, istoria Cotrocenilor este reflecția în oglindă a istoriei noastre ca popor, a victoriilor și înfrângerilor noastre, și nu în ultimul rând, a supraviețuirii unei națiuni.

• Plusuri

  Rigurozitatea și eleganța cu care autoarea abordează tema.
  Calitatea excepțională a fotografiilor de arhivă care susțin în mod fericit informația istorică.

• Recomandari

  O carte frumoasă care te face să te reîntorci la Cotroceni și la istoria adevărată a României.