O dramă incompletă

Titlu: Vise de sucub
Autor: Richelle Mead
Rating:

Editura: Leda
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Mariana Piroteală
Numar pagini: 380
ISBN: 978-973-102-359-5

Binele și Răul sunt două concepte interschimbabile atunci când ai de-a face cu un sucub cu conștiință, îndrăgostit de un muritor.

Vise de sucub este cea de-a treia carte din seria Georgina Kincaid, aceasta fiind un sucub a cărei dramă continuă de secole, ea vânzându-și sufletul în numele iubirii. Aflați în zilele noastre, Georgina se comportă ca un muritor de rând, fiind directorul unei librării și având un iubit mundan, scriitor pe nume Seth, care îi știe adevărata natură și cu care încearcă să aibă o relație cât mai ”normală”. Cu toate acestea, lucrurile se complică din primele momente, în oraș făcându-și apariția o ceată misterioasă de îngeri, un nou sucub alături de demonul care o înrobise pe Georgina cu mult timp în urmă și o serie de crime aparent fără legătură. De asemenea, Georgina începe să aibă niște vise foarte ciudate, de unde și numele romanului, care îi consumă energia vitală pe care trebuie să o fure de la muritori pentru a supraviețui, amăgind-o cu promisiuni ale imposibilului.

Deși subiectul este unul atractiv pentru iubitorii de fantasy, cu atât mai mult cu cât avem de-a face cu personaje diverse din spectrul supranaturalului: îngeri, demoni, vampiri, sucubi, chiar și un nephilim, romanul se menține la un nivel ușurel, acțiunea derulându-se între intermezzo-urile erotice ale sucubului care trebuie să slujească Iadul și omul-Georgina ale cărei drame amoroase sunt dublate de natura ei ”demonică”.

Vise de sucub se citește cu ușurință, e amuzantă, ceea ce constituie marele ei atu, însă nu depășește nivelul imediatului, al lecturii de vacanță/distracție. Nu pot spune că există vreo inovație în materie de caractere ale fantasticului, întrucât acestea nu sunt suficient dezvoltate, atenția concentrându-se exclusiv pe Georgina, care, de altfel, ne ”povestește” viața ei. Cu toate acestea, există câteva răsturnări de situație care aduc un suflu nou curgerii acțiunii și un personaj care mi-a rămas în memorie mai pregnant, magicianul-șarlatan Dante, care se dovedește a fi mai mult decât un caracter episodic și care bănuiesc că va avea un rol ceva mai semnificativ în romanul următor.

Deși nu îmi pare rău că am citit acest roman, a fost o bună metodă de relaxare, totuși comparându-l cu lecturile recente din aceeași categorie (cum ar fi seria Instrumente mortale semnată Cassandra Clare) trebuie să recunosc că este mai slab și că aveam așteptări ceva mai mari.

Vreau cartea Vise de sucub