0

Autor: Victoria Dragu Dimitriu
Rating:
Editura: Vremea
Anul apariţiei: 2005
494 pagini
ISBN: 973-645-146-1





Cândva, Nichifor Crainic identifica rădăcinile nostalgiei în dorul oamenilor după paradis, un dor menit însă să rămână neostoit, căci uşile paradisului sunt închise acum din pricina nechibzuinţei strămoşilor oamenilor. Astăzi au mai rămas doar poveştile despre paradis, care potolesc întrucâtva aleanul mistuitor. Aşa sunt şi oamenii din cartea Victoriei Dragu Dumitriu. Sunt nostalgici după Bucureştiul copilăriei lor, un oraş paradiziac, calm şi patriarhal. Acest Bucureşti, atât de diferit de cel contemporan, trăieşte încă în poveştile locuitorilor lui, care l-au cunoscut într-o vreme în care purta hainele croitorilor parizieni, se plimba prin Parcul Kiseleff şi-i plăceau cursele de la Hipodrom. Continuă şi azi să se plimbe prin Parcul Kiseleff, dar parcă prea puţin. Stă mai mult pe la Mall-uri şi Supermarket-uri, iar duminica şi-n zilele de sărbătoare a renunţat să meargă la Biserică. O mai face din când în când, ţinut de braţ de oamenii care se străduiesc să-i reamintească cum a fost odinioară. În zilele de lucru, întâlnim oraşul în clădirile de birouri, înţesate cu oameni diferiţi, care au uitat să zâmbească. Puţin preocupaţi de amintirile Bucureştiului, acestora le e greu să creadă că oraşul a avut şi alt chip, deosebit de înfăţişarea contemporană.

În momentul de faţă, Bucureştiul e debusolat şi trist, căci marea majoritate a locuitorilor îi cunosc doar profilul actual, grăbit, neîngrijit, gălăgios şi cu un miros neplăcut. Vrând nevrând, Bucureştiul se oglindeşte în imaginea pe care bucureştenii o au despre el. Şi cum aceasta e sărăcăcioasă tocmai datorită accentuatei ei modernităţi, Bucureştiul se simte desfigurat. De fapt, asta este povestea oricărui oraş.
[ Citeşte mai mult pe Secţiunea de ştiinţe umaniste şi religie]