Titlu: Iniţierile mistice, Poeme apocrife, Imnurile, Argonauticele
Autor: Orfeu
Rating:
Editura: Herald
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Ion Acsan
Numar pagini: 160
ISBN: 978-973-111-279-4

Ca şi în cazul lui Homer, avem despre Orfeu prea puţine date biografice. S-au aşternut prea multe veacuri peste identitatea sa, astfel încât specialiştii au identificat mai mulţi…Orfei trăind în secole diferite. Mitizarea i-a fost accentuată şi de latura de semizeu, însă dincolo de aceasta ne rămâne frumoasa legendă despre arta-i desăvârşită care l-a înduioşat chiar şi pe Hades. Se spune că al său har de muzician-poet îmblânzea fiarele şi alina furtunile mării.

M-am întrebat în ce măsură mai putem tenta cititorul contemporan să se întoarcă la poezia veche, antică. Iar răspunsul mi-ar plăcea să fie legat tocmai de amăgitoarea viaţă contemporană în care avem parte de tot mai puţină autenticitate şi de tot mai numeroase cópii. Ba chiar de fenomenul de ,,cópie a cópiei a cópiei șamd.’’. Ca atare, un volum de poezie orfică aşezat în bibliotecă reprezintă o sănătoasă întoarcere la sursă.

În ce mă priveşte m-am delectat cu tălmăcirea lui Ion Acsan şi mi-au plăcut mai cu seamă imnurile. Faţă de atitudinea omului postmodern care se închipuie stăpân pe mersul naturii, omul străvechi se prosterna măreţiei naturale pe care nu o înţelegea. Rezultă de aici o relaţie diferită cu ritmurile vieţii şi ale creaţiei. Astfel, Orfeu a închinat imnuri glorioase astrelor, cerului, mării, fiecărui zeu, muzelor, viselor, somnului, morţii şamd. Trebuie să înţelegem aceste versuri iniţiatice ca şi căi de apropiere a omului de zeii de care se temea sau cărora câteodată voia să li se asemene:

,,Divină Glie, bună mamă de zei şi oameni muritori,
Hrănind pe toţi cu dărnicie, mănoasă dar şi pierzătoare,
Înfloritor şi rodnic leagăn de-ncântătoare anotimpuri,
Nemuritor temei al lumii, femeie cu atâtea chipuri
Ce-n chinul facerii se zbate şi felurite fructe naşte,
Eternă şi de tâlcuri plină cu sânul mare, nesecat,
O, daimon ce adulmeci iarna şi-ţi făureşti veşmânt de flori
Chemi ploaia şi pe lângă tine pestriţ şirag de astre trec,
Se-nvârte veşnica natură şi curg sălbatice puhoaie!
Zeiţă fericită, dă-ne recolte îndestulătoare
Bunăvoinţa ta vădind-o prin favorabile-anotimpuri!’'

Să remarcăm antropomorfizarea specifică viziunii străvechi, magice. Pus în versuri directe, lirismul omului de atunci se adresa divinităţilor care trebuiau îmblânzite prin ritualuri şi prin magie. Înainte de toate, poezia orfică este o poezie religioasă arhaică care i-a animat pe vechii traci apoi pe greci și care le conferea speranța nemuririi sufletului.

• Plusuri

  Ca orice volum de poezie antică, cartea are meritul de a ne transporta în timpuri imemoriale.

• Recomandari

  Mai cu seamă filologilor şi poeţilor.