Titlu: Te rog să nu vii în timp ce dorm
Autor: Iulian Tănase
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2025
Numar pagini: 136
ISBN: 978-606-40-2839-6

Moartea mi-a dat târcoale prima dată prin clasa a 5-a. Eram la ora de educație fizică și am avut o căzătură spectaculoasă care mi-a lăsat o urmă adâncă și o cicatrice. Țin minte că eram speriată de cantitatea imensă de sânge pe care o pierdeam și că primul gând a fost: "Am să mor!" A doua oară am întâlnit moartea când mi-a răpit unul dintre cei mai buni prieteni de la școală. Răpus de o mână criminală, acesta a plecat prea devreme, lăsând în spate o umbră imensă, de parcă am fi mers însoțiți de o dublură malefică pe drumul de la școală spre casă. A treia oară am dat ochii cu moartea când mi-am pierdut bunica. Știu că am împietrit când am văzut-o amorțită în brațele îngerului morții. Înghețase într-o grimasă de eliberare după multe chinuri. 

Acum mi-am dat întâlnire cu moartea în romanul Te rog să nu vii în timp ce dorm de Iulian Tănase și a fost un rendez-vous ca între prieteni tăcuți. John, acel personaj universal, este un bătrân de 82 de ani care a trăit o viață plină de dragoste, regrete, durere, neacceptare. Ajuns în ceea ce se numește amurgul vieții, el își dorește doar un singur lucru: să nu moară în somn. Pentru asta urmează sfatul consilierului său filosofic și se apucă să-i scrie morții niște răvașe foarte sensibile, încărcate de toate regretele unei vieți care, iată, stă să se încheie. 

Doar că aceste răvașe descompun personajul, ducându-l în brațele unui trecut care părea depășit. Din ele aflăm despre relația cu mama: "Dragă moarte, am fost alăptat de o umbră. Laptele matern se amestecă uneori cu umbra…"

Tot din ele aflăm despre relația disfuncțională tată - fiu, o relație întinsă pe decenii în care nimeni nu a știut ce și cum să spună, în care fiecare a trăit propria dramă ascunsă după măști schimonosite. 

John este fața unei generații de copii neiubiți și de bărbați care încearcă să se accepte prin diversitate. Este o figură parcă depersonificată, dar pe care cititorul o poate decodifica doar prin empatie.

Ce a reușit să facă Iulian Tănase cu acest roman în stil nabokovian? Să arate cât de fină este acea frontieră dintre alb și negru, despre cum viața întreagă e un puzzle și, de cele mai multe ori, piesele lipsă sunt chiar acolo, la limita privirii noastre periferice. Ele devin vizibile doar când mâna cuiva le împinge mai aproape de noi. Istoria lui John nu e despre cum încearcă să facă pace cu sine, ci mai ales despre cum să lase mici urme ale existenței sale, într-o tentativă firavă de a se autoconserva. 

Cu o mână de farmacist, Iulian Tănase își dozează suspansul, își desenează personajele și inspiră spre ele acele subtilități profund umane precum iertare, fidelitate, dragoste și, cel mai important, speranță. 

Te rog să nu vii în timp ce dorm este o carte frumoasă și tristă, o carte despre cât de umani suntem în fața morții și cât de grea este povara existenței noastre.