Titlu: Fata care s-a transformat în bețișoare
Autor: Natsuko Imamura
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2023
Traducere: Magdalena Ciubăncan
Numar pagini: 184
ISBN: 978-606-097-336-2

Natsuko Imamura, una dintre cele mai inovatoare voci ale literaturii japoneze contemporane, ne oferă prin volumul de povestiri Fata care s-a transformat în bețișoare o explorare fascinantă a fragilității umane. Imamura își folosește talentul literar pentru a crea o atmosferă intensă, onirică, în care limitele dintre realitate și fantastic se estompează, dezvăluind straturi profunde de alienare și dorință.

Volumul cuprinde trei povestiri, fiecare având în centrul său o protagonistă feminină prinsă în capcana însingurării și a unui sistem social care deseori ignoră nevoile individuale. Povestirea titulară, Fata care s-a transformat în bețișoare, este cea mai emblematică dintre cele trei, reușind să capteze printr-o metaforă simplă – transformarea în obiecte – complexitatea relațiilor interumane și a dorinței de apartenență.

Protagonista, Asa, este o tânără invizibilă pentru cei din jur. Deși încearcă să participe la viața cotidiană și să se conecteze cu ceilalți, eșecurile repetate o copleșesc. Într-un act de disperare, transformarea ei fizică în bețișoare de mâncat devine atât un gest de renunțare, cât și o încercare finală de a fi utilă.

Această transformare, aparent bizară, reflectă dorința universală de a fi acceptat și de a avea un loc al tău, chiar dacă asta înseamnă să renunți complet la identitate. În casa unui tânăr necunoscut, Asa descoperă alte obiecte animate – oameni care, ca și ea, au ales să devină parte a lumii materiale pentru a scăpa de durerea singurătății.

Celelalte două povestiri din volum explorează teme similare, dar din perspective diferite. Imamura rămâne fidelă stilului său minimalist, dar adaugă nuanțe de suprarealism care transformă cotidianul în ceva straniu și captivant.

A doua povestire tratează izolarea autoimpusă a unei femei care trăiește într-o singurătate confortabilă, până când o întâmplare neașteptată o forțează să interacționeze cu lumea exterioară. A treia povestire prezintă povestea unei tinere care dezvoltă o obsesie pentru o prietenă din copilărie, întrebându-se ce înseamnă, de fapt, conexiunea umană.

Imamura reușește să scrie despre teme grele – alienarea, trauma, obsesia – cu o delicatețe aparte. Frazele sunt scurte și aparent simple, dar încărcate de sensuri și emoții. Imaginile pe care le construiește sunt bogate și evocatoare, creând o atmosferă în care cititorul este tras într-o lume atât familiară, cât și tulburătoare.

Această combinație de realism și fantezie face ca poveștile să fie incredibil de captivante, în timp ce mesajele lor te lasă cu întrebări adânci despre propria noastră umanitate.

Teme și simboluri centrale

Transformarea fizică a personajelor în obiecte simbolizează o dorință profundă de evadare din realitate. Imamura folosește această metaforă pentru a ilustra cum oamenii încearcă să își găsească locul într-o lume care pare să îi respingă. Personajele lui Imamura sunt adesea cele pe care societatea le ignoră – tineri fără perspective, femei marginalizate sau persoane care nu se încadrează în standardele impuse. Bețișoarele, la fel ca alte obiecte menționate în povestiri, sunt simboluri ale utilității, dar și ale depersonalizării.

Volumul a fost aclamat de critici atât în Japonia, cât și internațional. Imamura este adesea comparată cu Haruki Murakami pentru felul în care reușește să transforme realitatea în ceva magic, dar și cu Yoko Ogawa pentru profunzimea psihologică.

Fata care s-a transformat în bețișoare este mai mult decât o colecție de povestiri – este o oglindă a singurătății umane și a modului în care încercăm să ne definim locul în lume. Natsuko Imamura scrie cu o sinceritate dezarmantă, creând personaje și lumi care rămân cu tine mult timp după ce ai închis cartea.

Această colecție este perfectă pentru cititorii care apreciază literatura profundă, care provoacă și emoționează, și pentru cei care doresc să exploreze complexitatea psihicului uman prin ochii unei autoare de excepție.

Text scris de Stella Popa.