Marii initiati. Schita asupra istoriei secrete a religiilor
Scris de Ioana Ristea • 1 March 2007 • in categoria Religie/Spiritualitate
0
Autor: Edouard Schuré
Rating:
Editura: Aldo Press
"Fiecare sferă a fiinţei tinde către o sferă mai înaltă şi are deja revelaţii şi presentimente în legătură cu aceasta. Idealul, sub toate formele sale, este anticiparea, viziunea profetică asupra acestei existenţe superioare a sa, la care aspiră tot timpul fiecare dintre noi. Existenţa superioară în demnitate este mai interiorizată prin natura sa, adică de o spiritualitate mai profundă. Aşa cum vulcanii scot la iveală secretele din interiorul globului, entuziasmul, extazul sunt explozii pasagere ale lumii interioare spiritului, iar viaţa omului nu este decât pregătirea şi începerea acestei vieţi spirituale. Gradele de iniţiere sunt nenumărate. ["] Viaţa divină este o serie de morţi succesive în care spiritul îşi reneagă imperfecţiunile şi simbolurile şi cedează atracţiei crescânde a centrului de gravitaţie inefabilă, a soarelui inteligenţei şi iubirii" (Frédéric Amiel)
În introducerea sa cu privire la doctrina ezoterică, Schuré deplânge apatia omului modern, ale cărui soluţii nu mai sunt valabile, el renunţând la căutarea de sine şi la credinţa în puterea animei, care, potrivit ezoterismului, este singura realitate. Militând pentru o reconciliere a ştiinţei cu religia, autorul îşi exprimă credinţa nestrămutată în regenerare şi transformare socială.
Opt sunt marii iniţiaţi ai lui Edouard Schuré: Rama, Krişna, Hermes, Moise, Orfeu, Pitagora, Platon şi Iisus. Copii ai timpului lor, ei revelează, în fapt, unul şi acelaşi adevăr: puterea neistovită a sufletului uman, capacitatea lui de a accede la realităţi sublime, drum închis unui profan. În vremuri de restrişte, ei sunt cei care se ridică prin forţă interioară pentru a comunica adevărurile de care erau pătrunşi. Pe de o parte, Rama, cu un cult al strămoşilor bine înrădăcinat, cu credinţa în puterea cuvântului uman, în rugăciune şi în reîncarnare, profet al lui Agni, eternul masculin sau spiritual creator, pur şi al lui Sâma, eternul feminin, sufletul lumii sau substanţa subtilă. Apoi Krişna, ivit într-o lume de magie, ocrotit, de origine divină, însetat de focul celest pe care nici o pasiune pământească n-o poate domoli; doritor de rătăcire, de căutare, el propovăduieşte sublimarea, dominarea pasiunilor care nu sunt decât prevestitoare ale chinurilor viitoare. "Nu este suficient să faceţi bine, trebuie să fiţi buni. Pentru ca motivul să rezide în acţiune, ci nu în fructul său".
Egipteanul Hermes Trismegitul (= de trei ori mare: rege, legiuitor şi preot) îşi controlează viaţa prin iniţiere; predică o aneantizare a tuturor atributelor trupului: pasiunile se domolesc, revolta, regretul şi dorinţa dispar ca un fum. Puritatea, iubirea şi abnegaţia sunt calităţile iniţiatului, ale celui care va accede la un adevăr suprem, extazul fiind facultatea prin care misterul se va revela. Şi pentru el, "sufletul este fiica cerului şi călătoria sa este o încercare".
Semitul Moise instaurează monoteismul, Israelul devenind leagănul creştinismului, religie impusă prin cultul fricii, lupte sângeroase dându-se pentru instaurarea noii orânduiri. Experienţa morţii este necesară reînvierii şi etapa ultimă în cadrul iniţierii. Orfismul propagă ideea că adevărul va fi revelat discipolului după multă trudă, în urma căreia acesta îşi va fi deschis ochii din interior pentru a-l vedea pe marele Zeus. Experienţa morţii este şi aici confirmarea reuşitei misiunii.
Pitagora este înţeleptul care ocupă cea mai mare parte a descrierii lui Schuré. Trecând prin iniţierea egipteană, caldeeană şi greacă, adept al focului şi luminii, Pitagora se diferenţiază prin relevarea sugestionării, prin citirea gândurilor la distanţă, fapt ce dovedeşte existenţa independentă a sufletului. Înfiinţează un institut, un colegiu în slujba educaţiei, aspiranţii treceau printr-o perioadă de probe şi teste, o atenţie specială revenind studierii gesturilor, râsetelor şi cuvintelor tinerilor novici. Facultatea pitagoreică primordială era intuiţia, ascetismul nu era căutat, căsătoria fiind considerată un lucru sfânt. Statutul femeii este şi el dezbătut: femeia are nevoie de o iniţiere specială, lucru înţeles încă de pe vremea anticilor, când femeile erau preotese. Femeia este, în viziunea filozofului, mai apropiată de divinitate decât bărbatul, pentru că se uită pe sine şi se abandonează iubirii.
Platon este cel care a dat "o formă mai fantezistă şi mai populară" adevărurilor revelate de Pitagora. Discipol al maieuticii socratice, îşi manifestă credinţa în justiţie şi adevăr. Trecând prin iniţierea egipteană a lui Isis, înfiinţează Academia la Atena şi este considerat părintele idealismului ("salvarea a milioane de suflete care nu pot ajunge în viaţa prezentă la iniţierea directă, dar aspiră în mod dureros la deţinerea adevărului").
Expunerea atinge punctul cel mai de sus prin prezentarea vieţii lui Iisus. Apropierea durerii îi inspiră acestuia, încă din adolescenţă, dorinţa vie de a şti, de a vindeca şi de a salva. Prin iniţierea eseniană şi noviciat, întâlnirea cu Ioan Botezătorul, propovăduirea celor patru virtuţi: umilinţa, mila, bunătatea şi setea de dreptate, Iisus ne face martori celui mai mare dintre misterele sale: propriul sacrificiu.
Dacă la început poate părea surprinzătoare alăturarea lui Iisus de Pitagora (de exemplu), din prisma ezoterică, iniţiaţii lui Schuré sunt legaţi între ei de legături consistente. Toţi sunt oameni primordiali, aleşi, genii desăvârşite. Toţi erau carismatici, frumoşi, blânzi, luminoşi, cu acea putere inefabilă, divină de a subjuga masele. Adevărul li se revelează numai după multe încercări. Jurau tăcere după ce misterele le erau elucidate.
Armonia prezisă de Schuré este departe de a se fi realizat. Ba dimpotrivă, trăim, se pare, vremuri din ce în ce mai nesigure, angrenaţi şi târâţi în lupte violent extremiste. Iar căutarea sinelui nu mai este de mult o provocare şi o prioritate pentru cei mai mulţi dintre contemporani, prăzi voluntare societăţii de tip hedonist şi consumerist, fericirea de "dincolo" neputând rivaliza cu importanţa acestui călduţ "acum" şi "aici".
O recenzie de: Ioana Ristea
Categorie: Religie/Spiritualitate | Autor: Edouard Schure | Editura: Aldo PressCiteste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Si inca ceva ca uitasem: foarte buna recenzia :-)
-
“Dacă la început poate părea surprinzătoare alăturarea lui Iisus de Pitagora (de exemplu), din prisma ezoterică, iniţiaţii lui Schuré sunt legaţi între ei de legături consistente. Toţi sunt oameni primordiali, aleşi, genii desăvârşite. Toţi erau carismatici, frumoşi, blânzi, luminoşi, cu acea putere inefabilă, divină de a subjuga masele. Adevărul li se revelează numai după multe încercări. Jurau tăcere după ce misterele le erau elucidate.”
Nu sint o specialista in celelalte religii sau filozofii,totusi Sfinta scriptura am citit-o,si in ea e concentrat cam tot ce se stie despre Isus,scris de ucenicii sai in evanghelii.
De unde pina unde a fost initiat de esenieni?si de ce se zice ca dupa ce a fost initiat a tacut?
Mie mi se pare ca a vorbit destul ca sa stim cum putem sa evoluam.
Unora chiar li se pare ca a vorbit prea mult!de ce oare i se pare lui schure ca a vorbit prea putin?Sint niste idei as puerile,nascocite de un om!
Dovezi? -
¨Mie mi se pare ca a vorbit destul ca sa stim cum putem sa evoluam.
Unora chiar li se pare ca a vorbit prea mult!de ce oare i se pare lui schure ca a vorbit prea putin¨¨
opinez identic, dar cred ca tacerea la care se refera recenzia sau autorul trebuie raportata la concepte care se vor revela ulterior implinirii acestui timp; ptr oamenii obisnuiti, cautatori autentici de evolutie este evident ca deja Isus le furnizeaza destul daca nu cumva in exces, le garantizeaza traiectoria corecta, sigura catre succes evolutiv;aici religia are si ea o contibutie benefica sau contrarie , depinde de circumstante;
Cum constata Shuré ca: oamenii nu se mai intereseaza de evolutie este oarecum fals; oamenii fac evolutie/involutie prin orice act: mentalitate, actiune, implicare / neimplicare, gesturi neglijabile sau nu, etc, etc etc: cand deliberat actioneaza in contradictoriu cu spiritul evolutiv ( aici chiar am o teorie personala rezultat al nenumaratelor experiente spontane) acest fapt are efecte, se marcheaza;categoria celor care nu se manifesta in potentialul lor spiritual de forma spectaculara, exista si ei se constituie in martori, repere ptr. actul final decisiv al Creatorului referitor la etalonul de la care se face ¨cernerea¨ departajarea in locatii specifice in urma sfariri acestui proces numit evolutia umana pe planeta Terra;
am avur candva cartea aceasta o cumparasem de la un second de pe strada dar niciodata nu am gasit ragazul sa o discern: e nevoie de disponibilitate;
in prezent nici ca ma mai intereseaza pe mult; -
am citit cartea acum 4 luni,am gasito la bibloteca.recunosc ca la inceput nu am inteles prea mult,mi-am promis sa o recitesc.(precizez ca am citito in limba italiana,locuind in Italia de 11 ani),multumesc pentru rezumatul facut,m-a ajutat mult.
-
Buna! Poate cineva sa imi spuna si mie de unde pot cumpara cartea? Multumesc anticipat!
Ilie Catrinoiu spune:
2 March 2007 | 2:24 am
Pai azi nu mai vrem sa ne cautam sinele caci icoanele din scoli ne indoctrineaza progeniturile cica. Azi ne cautam sinele in fetisurile consumerismului: te uiti in telefonul mobil si te vezi in pielea goala.E imoral sa mai privesti in tine prin icoana. Azi vrem libertate de constiinta in afara constintei – p-asta n-am mai auzit-o, da uite ca e posibil in modernitatea lui Emil Moise si a noii “libertati de constiinta” de la Humanism pe care eu o numesc libertate de inconstienta.
Ar trebui sa mai folosim dictionarele sa vedem ce o fi aia CONSTIINTA ca sa vedem daca stim ce e aia Libertate de Constiinta. Dar e grele, domne, e grele rau :-)