Titlu: O vară doar pentru noi
Autor: Ann Patchett
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2025
Traducere: Irina Horea
Numar pagini: 336
ISBN: 978-606-097-607-3

Cel de-al nouălea roman al lui Ann Patchett, O vară doar pentru noi, este un cadou pentru cititorii care iubesc poveștile bine spuse. Deși este o carte plasată în context pandemic, romanul nu este deloc sumbru sau apăsător - dimpotrivă, are aerul unui basm spus la gura sobei, pe îndelete, cu grijă, cu răbdare și fără urmă de cinism. 

A fost o bucurie să regăsesc stilul care m-a cucerit cu câteva cărți în urmă, căci Ann Patchett este una dintre scriitoarele mele preferate. 

Romanul este o pendulare între o vară din trecut, vara anului 1988, pe care protagonista, Lara, ajunsă acum la 57 de ani, o rememorează în 2020. Întreaga familie - Lara, Joe, și cele trei fiice ale lor, Emily, Maisie și Nell - este izolată la început de pandemie la ferma familiei unde, rămași fără ajutor din exterior, trebuie să culeagă cireșele care se coc. O activitate repetitivă, migăloasă, care pare să nu se mai termine. 

În acest context, îmboldită de curiozitatea fetelor, Lara începe să povestească acea vară din tinerețea ei, când, ca tânără actriță aspirantă, a făcut parte din trupa unui teatru de vară; mai mult - și mai suculent pentru audiența ei - a avut o idilă cu un tânăr actor ce avea să ajungă un star la Hollywood.

Ca în Decameronul, povestea devine o formă de a umple timpul și de a îmblânzi realitatea înfricoșătoare din afară coconului sigur al fermei familiale. 

“Aceasta este o poveste despre cum m-am îndrăgostit de Peter Duke, care nu era deloc faimos. Este despre cum m-am îndrăgostit atât de teribil de el - așa cum se întâmplă la douăzeci și patru de ani -, încât a fost ca și când m-aș fi aruncat de pe acoperiș la miezul nopții. Nu aveam cum să prevăd dezastrul la care avea să se ajungă până la urmă și nici nu m-am gândit că ar trebui să-mi pese.”

Ann Patchett are abilitatea de a urmări personajele de-a lungul timpului și de a arăta cum se transformă; nu brusc, nu dramatic, ci în valuri fine, ca eroziunea care schimbă peisajul fără să-l distrugă. În O vară doar pentru noi își arată încă o dată măiestria prin felul în care ne-o prezintă pe Lara încă din copilărie, când joacă primul ei rol într-o piesă de liceu, de-a lungul tinereții ei, și, acum, la maturitate. 

O altă temă pe care autoarea o folosește adesea este familia, nucleul familial mai mult sau mai puțin funcțional, sau chiar pseudo-familiile. Trupa de actori de la teatrul de vară este o astfel de pseudo-familie: locuiesc împreună, muncesc împreună, își planifică timpul liber împreună, fac totul împreună și crează legături foarte puternice, ca o familie.

Rolurile în familie - fie că sunt asumate, atribuite sau moștenite - sunt o altă temă centrală. Fiecare dintre cele trei fiice ale Larei își are propriul rol și aduce o perspectivă proprie asupra poveștii:

Emily, fiica cea mare, este sceptică și conflictuală; își dorește să vadă dincolo de poveste, caută fisuri, jumatăți de adevăr. Maisie, fiica mijlocie, este pragmatică și eficientă, un om de acțiune care caută lecții de învățat în amintirile mamei sale. Nell, cea mică, e visătoare și empatică; trăiește povestea cu intensitate, o înțelege pe Lara nu doar ca mamă, ci ca femeie și actriță.

Împreună, cele trei surori formează un fel de personaj colectiv, aproape un cor antic - recționează la unison la replicile mai puțin politocally-correct ale mamei, au nevoie de contact atunci când merg prin casă (de parcă ar forma un organism unic), se completează, fiecare percepând mai acut câte o parte din lumea înconjurătoare, și doar împreună acoperind întreaga realitate. Tot împreună sunt o reflectare fragmentară, pe bucăți a identității Larei - ca și cum împreună ar putea forma o Lara completă.

“Dintre cele trei fiice ale noastre, doar Emily era fascinată de profitul adus de cireșe în comparație cu vișinele. Acorda atenție pomilor așa cum Maisie acorda atenție animalelor, iar Nell, oamenilor.”

Tonul romanului este calm, curgător, blând, dar niciodată superficial. Fiecare scenă, fiecare replică pare atent aleasă, ca într-o piesă de teatru bine regizată, unde ecoul unui gest din trecut reverberează zeci de ani mai târziu. O vară doar pentru noi nu caută să șocheze, să dramatizeze, să forțeze emoția. Este un roman subtil, dar cu un aftertaste puternic - ca o limonadă echilibrată care îți lasă pe cerul gurii o notă distinctă.

Dacă îți plac romanele care explorează familia în formele ei neconvenționale, care nu grăbesc ritmul și care pun sub lupă nu doar evenimentele, ci mai ales reacțiile la ele, O vară doar pentru noi este lectura perfectă. 

Ia-l cu tine în vacanță - e ușor de citit, dar greu de uitat!