Titlu: Peter Pan. Repovestire după romanul lui J.M.Barrie
Autor: Tania Zamorsky
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Claudia Olteanu
Numar pagini: 160
ISBN: 978-606-588-511-0

De multă vreme, îmi atrăseseră atenția prin librării unele cărți pentru copii, cu povești cunoscute, însă repovestite de către alți autori. Prima data când am văzut o astfel de carte, mi s-a părut lipsită de sens. De ce „repovestire”? De ce să nu citești povestea originală? Mai ales că vorbim despre cărți pentru copii, nu despre unele pentru adulți, repovestite apoi într-o manieră mai simplă, special pentru a fi înțelese de către cititorii cu vârste mai fragede. Mi se părea că repovestirile vin parcă în contrast cu dorință normală de a dezvolta capacitățile intelectuale ale unui copil, curiozitatea și pasiunea acestuia pentru lectură. Așa că am devenit curioasă să citesc o astfel de repovestire, tocmai pentru a-mi clarifica scopul acestei categorii de cărți.

Odată ce am început volumul „Peter Pan. Repovestire după romanul lui J.M.Barrie”, primele impresii pe care mi le făcusem atunci când am auzit de repovestiri mi-au fost anulate. Așa că, da, acum înțeleg scopul repovestirilor.

Romanul original Peter Pan este recomandat copiilor din clasele primare, așadar celor care au învățat deja să citească și se descurcă și cu poveștile mai lungi. Chiar dacă un părinte i-ar citi unui copil mai mic volumul original, este posibil ca frazele mai complexe și unele cuvinte mai dificile să îl facă pe micul ascultător să piardă sensul poveștii. Repovestirea de Tania Zamorsky oferă o perspectivă mai simplistă, în cuvinte accesibile și cu un stil atrăgător, fără complicații. Astfel, un copil ar putea asculta povestea citită de părinți, iar mai târziu, în câțiva ani, să o redescopere, de data aceasta în variantă originală, citind-o singur. De asemenea, pentru școlarii care se străduiesc să învețe să citească, „Peter Pan. Repovestire după romanul lui J.M.Barrie” este din nou o variantă potrivită, din aceleași motive enumerate până acum.

Cât despre povestea în sine, mă îndoiesc că mai există persoane care să nu aibă măcar idee despre ce este vorba în Peter Pan, mai ales că au fost realizate și câteva ecranizări după această carte de-a lungul timpului și de asemenea și niște animații superbe. Autorul imaginează o lume de basm, în care copiii au parte de toate aventurile pe care și le-ar putea închipui vreodată. Țara de Nicăieri diferă de la copil la copil, conținând pentru fiecare exact elementele pe care aceștia și le doresc. Singura constantă a acestei lumi este Peter Pan, eroul ce locuiește permanent în Țara de Nicăieri și singurul băiat care a refuzat să crească.

Restul locuitorilor din Țara de Nicăieri vin și pleacă și fiecare dintre ei uită de această lume magică pe măsură ce se maturizează. La fel cum uită și de Peter. Wendy și frații ei sunt niște copii la fel ca alții care au trecut prin Țara de Nicăieri. Au plecat de acasă, au locuit o vreme pe insula fermecată, fiind la un pas să uite de lumea reală și să rămână pentru totdeauna acolo, mai ales că Peter Pan face tot posibilul ca ei să renunțe la amintirile lor. În momentul în care se întorc însă în casă părinților, povestea ar putea avea finalul obișnuit, adică protagoniștii să crească și uite de aventurile prin care au trecut. Însă rolul unic, diferit, pe care l-a jucat Wendy pe insulă schimbă lucrurile, iar ea ajunge să fie singura care nu îl uită pe Peter. Atunci când va avea și ea un copil, iar copilul ei va avea și el un copil, povestea va continua la nesfârșit, iar Peter Pan nu va mai fi niciodată singur, având mereu un loc din lumea reală la care să se întoarcă atunci când își dorește.

Țara de Nicăieri este visul oricărui copil. Iar Peter Pan eroul ideal, cel care te face să uiți de realitate și să vrei să te cufunzi pentru totdeauna într-un univers magic. Însă firea veselă și lipsită de griji a lui Peter ascunde uneori și multă singurătate, iar unele dintre gesturile lui sunt dictate de aceasta, ajungând să atingă nuanțe de egoism și părând uneori chiar mici răutăți. În ciuda atitudinii destul de înverșunate împotriva maturizării, a vieții obișnuite și a familiilor normale, Peter reacționează chiar fără să își dea seama la tentația unui cămin. Autorul nu îl transformă totuși în final într-un copil obișnuit, însă reușește să găsească o soluție perfectă, prin care îi oferă protagonistului un echilibru, libertate și siguranță în același timp, păstrând deci magia poveștii.

Cartea se încheie cu o serie de „întrebări pentru discuții”, menite să-l facă pe micul cititor să privească povestea din mai multe perspective, să analizeze și să aprofundeze informațiile parcurse și să înțeleagă fiecare aspect citit, într-un mod personal, punându-se uneori pe sine în locul personajelor. Cele câteva pagini din final conțin note pentru părinți și educatori, semnate de Arthur Pober, doctor în educație. Aceste note mi-au confirmat exact presupunerile pe care le-am făcut în timpul lecturii cu privire la scopul unei versiuni prescurtate a poveștilor clasice și au mai oferit pe lângă acestea și alte câteva motive pentru care în unele cazuri sunt recomandate aceste repovestiri.

• Plusuri

  Formatul confortabil al cărții, cu scrisul mare, capitole scurte, ușor de parcurs și ilustrații frumoase, menite să crească și mai mult interesul micilor cititori.
  Explicațiile pentru părinți de la sfârșitul cărții, precum și întrebările cu scop educativ formulate cu grijă, care îi provoacă pe copii să analizeze în profunzime povestea.

• Recomandari

  Copiilor care încă nu au învățat să citească (caz în care povestea va fi spusă de părinți sau educatori, bineînțeles) dar și copiilor care abia au învățat să citească și au nevoie de povești atrăgătoare, însă îndeajuns de simplu narate pentru a nu-i descuraja, ci dimpotrivă, pentru a-i motiva să continue și pentru a le spori curiozitatea și interesul pentru lectură.