Titlu: Înscenarea lui Roger Murgatroyd
Autor: Gilbert Adair
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2010
Traducere: Lidia Grădinaru
Numar pagini: 256
ISBN: 978-973-707-380-8

Mai mulţi prieteni se strâng cu ocazia Crăciunului într-un castel englez, pentru a sărbători împreună, însă toată bucuria revederii le este tulburată de o crimă atroce si misterioasă. Unul dintre invitaţi este găsit mort într-o cameră încuiată, fără ca uşa sau fereastra să fi fost forţate. Pe unde a intrat criminalul şi pe unde a ieşit? Avem de-a face cu un caz nerezolvabil sau totul este mai simplu decât pare?

Individul ucis, pe numele lui Raymond Gentry, a venit la petrecere neinvitat şi este văzut ca un intrus pe toată perioada petrecerii. Este dispreţuit de toţi ceilalţi şi fiecare în parte i-ar fi dorit moartea, l-ar fi omorât sau l-ar aprecia pe cel care a avut inspiraţia să îi scape de o asemenea pacoste. De ce este urât cu atâta înverşunare acest personaj? Raymond are prostul obicei de a călca oamenii pe nervi. Nu simpatizează pe nimeni şi nu este simpatizat, este răutăcios, atacă de fiecare dată când are ocazia şi mai presus de toate, cunoaşte secretele cele mai ascunse şi mai ruşinoase ale celorlalţi. Toate aceste păcate mai vechi ies la iveală în momentul în care se pune la cale un interogatoriu colectiv ad-hoc, impus de crimă, în cadrul căruia fiecare trebuie să se confrunte cu diverse întrebări incomode referitoare la trecut.

În încercarea de a găsi piste care să ducă spre criminal, două personaje îşi dispută inteligenţa şi puterea intuitivă: Trubshawe, un inspector-şef pensionat, şi Evadne Mount, cunoscută scriitoare de romane poliţiste. Trubshawe are grijă să pună întrebările în aşa fel încât să obţină răspunsurile pe care le doreşte, iar romanciera ştie să facă legături între fapte, evenimente, personaje şi indicii.

Personajele din roman provin din medii şi contexte diferite, însă au în comun ura pentru Raymond, pe care fiecare dintre ei l-ar fi vrut mort sau chiar l-ar fi ucis, recunoscând sincer acest lucru de faţă cu ceilalţi. Dispreţul general pentru cel ucis îngreunează găsirea adevăratului criminal, deoarece brusc toţi devin suspecţi.

După ce am terminat Înscenarea lui Roger Murgatroyd încercam să mă gândesc dacă am mai citit până acum un roman poliţist. Din câte îmi aduc aminte, nu am mai lecturat ceva asemănător, astfel că este posibil ca aprecierile mele să nu fie dintre cele mai specializate. Totuşi, pot să vă spun clar că nu am fost foarte impresionată de carte şi mai ales nu am simţit acel suspans care să mă ţină trează “de la prima şi până la ultima pagină”, aşa cum apare la un moment dat în postfaţă.

Nu am să vă dezvălui cine este criminalul, ci am să vă las să îl descoperiţi singuri. Pot doar să vă dau un pont, deşi e vorba mai degrabă de un stereotip specific filmelor americane: întotdeauna este personajul la care te aştepţi mai puţin. De fapt, în cazul de faţă este vorba chiar de un personaj puţin conturat, la care nu prea aveai cum să te gândeşti...

• Plusuri

  Faptul că eşti dus pe piste greşite atunci când tinzi să bănuieşti diverse personaje ca fiind răspunzătoare de crimă din cauza faptului că toţi îl urau pe Raymond Gentry şi îi doreau moartea...

• Minusuri

  În loc de suspans primeşti pagini întregi de sporovăială care oboseşte în loc să îţi menţină atenţia trează.

• Recomandari

  În special iubitorilor de romane poliţiste.