Titlu: Clara citește Proust
Autor: Stéphane Carlier
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2023
Traducere: Mădălina Ghiu
Numar pagini: 208
ISBN: 978-606-097-290-7

Fără să-l fi citit vreodată pe Proust, căci mărturisesc spăsit că puțini autori clasici francezi m-au atras, trebuie spus că, dacă n-ai citit În căutarea timpului pierdut, acest scurt roman alcătuit la rândul său din capitole foarte scurte al lui Stéphane Carlier este foarte posibil să te facă să te apuci de carte. Cum așa? E simplu. Dacă și Clara se apucă s-o citească și acest lucru îi schimbă complet traseul periculos de plictisitor și de anost pe care i-o luase viața, ei bine, atunci ce alt motiv mai bun ar fi decât acesta? După ce, evident, ajungi să o cunoști pe Clara.

Clara are douăzeci și trei de ani și zilele sale decurg aidoma una cu alta, fără ca vreun eveniment spectaculos să se întâmple vreodată. Lucrează în cel mai ferit salon de coafură dintr-un orășel francez anonim și clientele sale sunt toate trecute bine de șaptezeci de ani, însă multe sunt pretențioase nevoie mare și apelează cel mai adesea, sau vin chiar special, la un tânăr aproape faimos care nici măcar nu le bagă în seamă. Ea are un iubit focos-focos, pompier sexy după care suspină atât patroana salonului, trecută bine de prima tinerețe, cât și clientele ce trec pragul acestui salon dosit într-un intrând pe care nu îl vede aproape nimeni.

Numai Clara pare complet indiferentă și din ce în ce mai puțin atrasă de pompierul ei, pe nume JB, cu care începe să creadă că are tot mai puține lucruri în comun. Și uite-așa, dacă în viața Clarei nu va apărea cât de curând o schimbare… Ei bine, ce? Că doar nu are unde să plece, iar doamna Habib, care din păcate s-a pricopsit cu un asemenea nume nefericit de la răposatul ei soț, nu pare dispusă nici ea să facă vreo schimbare.

Până-n într-o zi, când o clientă îi sugerează Clarei să se apuce de romanul-fluviu al lui Marcel Proust. Și să înceapă, firește, cu Swan. Iar viața Clarei se va schimba pentru totdeauna. Atât a ei, cât și a celor din jurul ei. Deși rezistența la schimbare e mare și nici schimbările majore nu au cum să aibă loc chiar peste noapte, ele se petrec totuși. Și, în pofida îndărătniciei și a circumspecției cu care până și doamna Habib întâmpină această nouă pasiune a Clarei, aceasta nu se dă bătută - la un moment dat chiar îi interzice tinerei tot mai avide de lectură să le mai zăpăcească pe clientele sale cu idei trăsnite din povestea lui Proust.

“Cu Proust, are impresia că vede totul. Inevitabil, din moment ce îi arată lumea vizibilă în detaliile ei infinite, și o alta, în spate, ascunsă, dar vastă și puternică, care își impune legea, voința ei asupra celei dintâi: realitatea psihică, psihologică a ființelor. Și asta nu este tot. Inițiind-o în principiul memoriei involuntare, de parcă i-ar fi pus mâinile pe umeri și ar fi făcut-o să se întoarcă ușor, i-a îmbogățit punctul de vedere, adăugând o dimensiune pe care ea o ignorase până atunci, aceea a timpului. Trecutul, apărând brusc în prezent, nu se prelungește acolo? Amintirea nu are mai multă realitate decât episodul pe care îl povestește? De ce se pare că pe măsură ce îmbătrânim ne amintim din ce în ce mai bine?”

Renunță la iubit, care îi mărturisește că deja făcuse primul pas pe calea despărțirii de ea, făcându-și o nouă… iubită. Clara, deși nu o arată fățiș, se simte rănită, punându-și însă durerea pe seama unei simple curiozități de-a afla cu cine o înlocuise JB. Apoi se pune serios cu burta pe carte, începând inclusiv să meargă la un club de lectură, sub atenta îndrumare a unei adevărate experte în opera lui Proust, care o va îndemna pe Clara… veți descoperi și singuri ce anume, citind, evident, romanul.

Care se citește repede, și îi descoperi o profunzime pe care inițial n-o bănuiai – și care adeseori este de un lirism aparte. Cum spuneam, e imposibil să nu vă îmboldească măcar așa, de curiozitate, să căutați măcar niscaiva informații despre marele roman al lui Proust. Dintr-o coafeză ce părea lipsită de speranță și care-și luase gândul de la chestii mărețe și evenimente palpitante, Clara descoperă că cititul se poate transforma atât într-o veritabilă pasiune, cât și într-un motor ce te ajută nu doar să descoperi lumi noi și interesante, ci și să te facă să visezi. Și să visezi la lucruri mărețe: să te schimbi, să te transformi, și să îi ajuți și pe alții, persoane care simți că au nevoie și ele la rândul lor de-un mic imbold pentru a produce o schimbare în propriile vieți.