Imperiul Ruşinii
Scris de Iulia Nalatan • 17 August 2009 • in categoria Psihologie/Sociologie
Autor: Jean Ziegler
Rating:
Editura: Antet
Anul aparitiei: 2006
Traducere: Elisabeta David
Numar pagini: 240
ISBN: 973-636-201-9
"We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty, and the Pursuit of Happiness"
(Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii, scrisă de Thomas Jefferson în 1776)
Putem să vorbim de drepturi egale când la fiecare 5 secunde un copil de mai puţin de 10 ani moare de foame? Ce înseamnă libertatea şi dreptul la fericire pentru copilul din Somalia afectat de malnutriţie, pentru cultivatorul de cafea care e plătit cu mai puţin de 50 de cenţi pe unitatea de volum în timp ce Starbucks o cafea costă în jur de 4 euro, pentru femeia braziliancă ce pune la fiert pietre în speranţa că între timp copiii ei vor adormi, aşteptând «terminarea mâncării », sau pentru toţi acei locuitori ai mahalalelor şi favelelor ce trăiesc din comercializarea gunoaielor ?
Imperiul Ruşinii vorbeşte în detaliu despre o lume refeudalizata, dominată de marile companii private. Îndatorarea şi foametea sunt cele două «arme de distrugere în masă » folosite de către «stăpânii planetei» pentru a supune atât popoarele, materiile prime şi resursele naturale, cât şi forţa de muncă şi visele oamenilor. Gârbovite de greutatea datoriei, statele îşi abdică suveranitatea. Prin înfometare, popoarele agonizează şi sunt lipsite de libertate. Da, cartea prezintă informaţii la care avem cu toţii acces însă pe lângă care trecem cu o uimitoare uşurinţă.
Din cele 192 de state din lume, 122 sunt situate în emisferă sudică. Datoria acestora depăşeşte 2100 miliarde de dolari. Ţara debitoare este asfixiată de datorie. Nicio investiţie în dezvoltare, în servicii sociale, educaţie si sănătate nu mai este posibilă deoarece majoritatea veniturilor se duc pe rambursarea datoriei către băncile din emisfera nordică.
Cartea abundă în date care însă nu rămân rupte de context ci creează o structură de susţinere pentru bogata experienţă de teren a lui Jean Ziegler în calitate de reporter special al ONU pentru dreptul la alimentaţie. Aflăm despre relaţia cauză-efect dintre datoria financiară a statelor şi înfometarea popoarelor în două studii de caz despre Etiopia şi Brazilia, pătrundem în culisele comerţului cu cele mai obişnuite şi în acelaşi timp interesante produse : bananele şi cafeaua, suntem introduşi în industria medicamentelor sau în problematici ce ţin de drepturile omului.
În lumea mondializată prăpăstiile se adâncesc, după cum putem constata cu uşurinţă. Cei săraci devin şi mai săraci în timp ce bogăţii urcă tot mai mult în vârful grămezilor de aur. Profitul corporaţiilor creşte fără însă ca situaţia la nivel global să se amelioreze. Cine beneficiază de acest "progres"? O minoritate. 1.8 miliarde de oameni trăiesc cu mai puţin de 1 dolar pe zi în timp ce 1% dintre cei mai bogaţi oameni câştiga la fel de mulţi bani cât 57% din cei mai săraci oameni la un loc.
Jean Ziegler vorbeşte despre noua ordine mondială în care societăţile transcontinetale private deţin tehnologiile, capitalul,brevetele şi inteligenţă oamenilor. Ele sunt coloana vertebrală a acestei ordini nedrepte. Cartea scoate la lumina o paletă largă de practici şi metode, care de care mai îndrăzneţe şi lipsite de etică : brevetele pe elemente naturale, impunerea cu forţa a culturii de organisme modificate genetic sau înnăbuşirea iniţiativelor sociale ale angajaţilor. Dacă încă mai credeţi că Nestle înseamnă « Good Food, Good Life », o sa va schimbaţi părerea cel puţin cu câteva grade.
Mi-e greu să gândesc la fel dupa ce am pus cap la cap cele citite în carte cu bucăţile de informaţii pe care le aveam dinainte. Mi-ar fi chiar imposibil, de exemplu, să privesc cu aceeaşi admiraţie (şi naivitate?) succesele marilor corporaţii. Nu mai pot sa mă inspir din modelele liderilor de management fară să desluşesc şi partea umbrită a monedei, dându-mi seama că strategiile şi graficele lor nu înseamnă altceva decât cifre. Da, ştiam şi până acum că între business-uri e un război economic, însă nu vedeam victimele colaterale.
« Cifrele din World Food Report realizat de FAO afirmă că agricultura mondială în stadiul actual de dezvoltare este în stare să hranească normal (cu 2700 de calorii pe zi) 12 miliarde de fiinţe umane. Suntem 6.2 miliarde. Concluzia: nu există nicio fatalitate. Un copil care moare de foame este asasinat. Ordinea economică, sociala şi politica dirijată de capitalismul pradator nu este doar criminală. Este şi absurdă. Ucide, însă fără necesitate. »
Jean Ziegler explică de ce violenţa actuală nu mai este o criză, o patologie, ci o situaţie normală. Nu mai este episodică ci permanentă. Aş vrea să împărtăşesc cu voi câteva statistici în ton cu ideea cărţii, pe care le-am primit în cadrul unui curs despre mondializare:
- Numar de accidente în Europa: 40 000
- SIDA: 20 milioane de morti în lume
- Foamete: 2500 persoane la fiecare 2h
- Totalitarism: 100 milioane
- Al doilea război mondial: 60 milioane de morţi
- Subdezvoltare: 600 milioane de morţi
Am citit cartea în metrou şi am trăit cu uimire situaţia în care, la diferenţă de câteva zile, 3 persoane mânate de curiozitate au tras cu ochiul peste umărul meu şi m-au întrebat pe urmă titlul şi autorul. De ce această carte a avut un asemenea efect, totuşi? Poate pentru că tratează subiecte interesante pentru orice om care vrea să ştie pe ce lume trăieşte. Sau poate pentru că încă de la prima vedere remarci stilul clar şi pragmatic, susţinut de numeroasele exemple grăitoare.
Totuşi: despre ce ruşine e vorba? Ruşinea cui? A celor care trebuie să îşi învingă demnitatea pentru a căuta prin gunoaie sau pentru a cerşi? Sau a noastră, a celor care trăim într-o lume relativ paşnică şi protejată, fiind în acelaşi timp, informaţi, însă, prin ignoranţa, părtaşi celor care masacrează lumea?
Referitor la declaraţia de independenţă. Georges Danton îi reproşase lui Franklin: "Unde este sancţiunea ? Declaraţia voastră nu are nicio putere, nici juridică nici militară". Franklin îi răspunde : " Greşeală ! în spatele acestei declaraţii se găseşte o putere eternă: puterea ruşinii (power of shame)". Speranţa stă, aşadar, în refuzul oamenilor de a accepta la infinit ca nedreptatea, disperarea, mizeria şi foametea mulţimii să susţină relativa stare de bine a unei minorităţi bogate. Menţionând adeseori modelul revoluţionar francez, cartea transmite spiritul acelor Enragés răzvrătiţi din 1789 care credeau într-un ideal, într-o utopie: dreptatea socială la nivel planetar.
Imperiul Ruşinii este categoric o carte care îşi propune să nască în cât mai mulţi oameni imperativul moral şi să combată cu înverşunare "ordinea canibală" şi noii săi despoţi.
Zic să vedeţi neapărat şi documentarul inspirat din carte. E disponibil pe internet, se numeşte We Feed the World şi prezintă, în cadrul unor călătorii prin Franţa, Spania, România, Elveţia, Brazilia şi Austria, aspecte legate de globalizarea agriculturii şi producţia alimentară.
Citeste cele 40 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Da, Ziegler e un personaj absolut stupefiant. E aproape contra naturii, e un mare functionar care… vorbeste. Si nu se teme sa atace niciun tabu: masacrele din Gaza, ipocriziile occidentalilor privind Africa, manipularea legata de tentativele de democratizare autentica, din interior, a Americii Latine.
Recenzia e formidabila, pe masura cartii…
-
Asa e, merita Qaddafi Human Rights Prize! Si cartile lui satisfac, intr-adevar, antiamericanismul (si, mai larg, antioccidentalismul) romanesc.
-
Merita mai mult decat Qaddafi Human Rights Prize, merita respectul meu. Daca de-alde Qaddafi mananca piept de pui, nu este un motiv pentru mine sa nu apreciez carnea de pui. Asta ca sa vezi cate parale valoreaza aluziile tale…
Antiamericanismul, ca si antinazismul, ca si anti tot ce e crima, prostie si minciuna, au o baza solida. Trebuie sa suferi de o fractura grava, la nivel de rationament, ca sa-ti imaginezi ca e vorba despre o moda, sau un impuls atavic.
-
A propos, Jean Zigler a refuzat premiul, spunand ca “nu ar putea sa primeasca un premiu sau o distinctie de la vreo tara din cauza responsabilitatilor sale fata de Natiunile Unite.”
Gata, te las, ma intorc la auditiile mele din Wagner. Stiu, Hitler il aprecia foarte mult, dar as fi debil sa refuz sa-l ascult pentru accidentul acesta, nu-i asa?
-
-
-
-
am vazut documentarul…infiorator
-
Da, e infiorator. Si cu cat devin mai constienta cu atat ma ingrozesc mai tare.
Insa cred ca e mult mai periculoasa starea de ignoranta decat un dus rece care iti arata perspectiva ascunsa a lucrurilor.
-
stiu,dar sincer mi se pare ca cu cat vrei mai mult sa faci ceva,cu atat apar mai multe si mai puternice companii dirijate spre profit maxim.ma intreb daca in Romania este vreo organizatie,ceva la care te poti inscrie sa lupti,sa faci ceva.oare cum pot dormi noaptea toti acei directori care zic ca niciodata nu am fost mai sanatosi,mai bogati,mai fericiti ca acum…?
-
Sa stii ca in Romania nu am idee de vreun ONG. O sa ma interesez pentru organizatii internationale si iti zic pentru ca in mod normal s-ar putea face campanii si proiecte locale prin aceste ONG-uri internationale.
De fapt, uite ceva interesant: Comittee for the Abolition of the Third World Debdt http://www.cadtm.org/spip.php?rubrique2
Dar sa stii ca nu doar ONG-urile pot face ceva. De exemplu, in Bolivia, nu stiu ce firma incercase sa privatizeze retaua de apa si sa ii puna pe oameni sa plateasca inclusiv pentru apa pe care o strangeau de la ploaie. Pana la urma, toti locuitorii orasului s-au unit si au manifestat impotriva acestei masuri groaznice si au invins. Asta dovedeste faptul ca nu se poate intampla orice. Oamenii nu accepta sa fie calcati in picioare.
Oricum, mi-ar placea sa existe si in Romania reactii mai puternice. Mi-ar placea ca oamenii sa nu accepte cu resemnare ce li se intampla. Ma gandesc doar la agricultura romaneasca si la faptul ca o sa uitam treptat gustul ala bun de legume si fructe. Nu stiu sa fie cineva care sa lupte pentru sustinerea si promovarea agriculturii bio in Romania.
Bun subiect de discutie!
-
Cam greu. Romanii nu au fibra de internationalisti, ei se misca natural de la job la bar si inapoi acasa. Simptomatic, romanii nu protesteaza pentru cauze care sunt ale lor, daramite pentru cauzele altora. Razboiul din Irak, cel din Afghanistan si macelurile din Liban si Gaza au strans mai multi manifestanti straini decat romani.
Asta e, suntem o natiune de nimeni. Recent, Traian Basescu a fost pe la Ramallah, sa se intalneasca cu Mahmud Abbas, presedintele expirat al Fatah. A fost omul pe acolo, a dat sfaturi, ca tot romanul priceput, dupa care s-a intors acasa. In buletinele de stiri internationale, inclusiv in cele redactate de presa araba, evenimentul n-a fost semnalat. Probabil pentru ca nici nu era un eveniment, sau era unul la dimensiunea noastra, de popor de nimeni.
Ma tem ca cine doreste sa faca ceva, sa se angajeze intr-o activitate de tipul acesteia, trebuie sa se uite mai spre Occident, spre Franta, spre Marea Britanie, spre Germania, adica acolo unde oamenii au invatat ca o nedreptate careia ii cade victima altcineva, este in mod direct o nedreptate care ne atinge pe toti.
-
Ah si pentru ca marea majoritate se resemneaza,asa trebuie sa faca si cei care totusi mai striga nedreptatile?nu cred ca avem nevoie de un model,la teorie excelam.Ce-ar fi sa si facem ceva?Si cine vrea sa se complaca situatiei n-are decat,eu cred ca putem face ceva.Si iulia,multumesc pentru link,chiar interesant.
-
:-)
Iuli@, romanii nu “se resemneaza”, ar fi de-a dreptul o atitudine spirituala, mioritica, zi-i cum vrei. Mno. Romanii ragaie in barba, dupa care se sterg cu servetele de unica folosinta si fredoneaza manele. Orice coincidenta intre aceasta atitudine si “retragerea din Istorie”, “maicuta batrana, cu braul de lana” sau mai stiu ce alta chestie magulitoare se datoreaza intoxicarii cu carti bune a celui ce o face.
Daca chiar ai de facut ceva, nu stiu ce, orienteaza-te in alta directie, sfat experimentat…
-
Si concluzia e ca si tu ragai in barba,te stergi cu servetel de unica folosinta la gura si fredonezi manele nu?Esti roman pana la urma,cam aiurea din punctul asta de vedere nu?Inainte de a fi romani,chinezi,francezi etc,suntem oameni si cred ca organizarea,”canalizarea” simtului civic poate da rezultate,dar cu o atitudine ca asta n-o sa ajungem nicaieri.Si inainte sa inchei,felicitari tuturor care au donat carti pentru copiii din cele doua centre de plasament.O actiune demna de admirat si mai ales de urmat:)
-
-
-
-
Iulia, mi-a placut foarte mult recenzia despre carte. pare a fi exceptionala si vreau sa o citesc si eu cat de curand. :)
-
Ma bucur ca te intereseaza cartea, Jane, si sper sa iti fie de folos. Vorbim dupa ce o citesti :)
-
imediat ce pun mana pe ea de undeva :)
-
o poti cumpara online
-
-
-
foarte buna recenzia, dar in legatura cu cartea as avea o intrebare: propune si solutii, sau insira niste date pe care, mai mult sau mai putin constient, le cunoastem cu totii?!
oricat de cinic ar parea, eu nu mai am nevoie de inca un rebel sa imi spuna ca lumea este nedreapta, vreau sa citesc despre posibile SOLUTII la nedreptatile lumii
succes :)
-
Vai, mai, ce optimist esti! Tu sigur n-ai visuri cu Superman paruindu-se cu Batman care sa salveze lumea intai?
Uite, hai sa torn un lighean de apa rece ca gheata si cristalina ca Ozana peste tine: nu mai exista solutii. Le-a cumparat Hollywood-ul pe toate si ni le serveste dupa telejurnal, cele din viata obisnuita s-au epuizat.
Probabil am trecut dincolo ceea ce Canetti numeste “punctul dincolo de care nu mai exista intoarcere”. S-a terminat. Poa’ sa faca Superman tumbe pe ecran pana cade tavanul, e doar o fictiune. Poa’ sa calce Batman pedala de acceleratie blana, nu ne mai ajunge din urma.
Trezirea, omule, si uita-te putin in jur. Suntem, chipurile, in criza. Adica nu ne mai imprumuta bancile pentru toate neroziile, nu mai cumparam ca nebunii. Asta nu e criza, e normalitate. Criza e perioada in care cumparam cu bani din viitor lucruri perfect inutile. Noi suntem criza planetei, cu mizeriile noastre, si nu ma refer doar la ecologie.
Suntem atat de fara speranta, incat nici macar nu mai suntem in stare sa distingem intre criza si normalitate. Iar tu visezi la Superman…
-
mda, dumneata poate ca esti fara speranta, te rog nu ma include si pe mine :) eu stiu exact ce am de facut
de vaicarit se poate vaicari oricine
succes :)
-
Am inteles, tu esti unul dintre cei care nu admit ca Titanicul se va scufunda pentru ca in agenda lor nu scrie despre acest eveniment :-)
-
-
-
In ceea ce priveste solutiile, pozitia lui Jean Ziegler vizeaza doua lucruri:
1)Anularea datoriei
Fiind o piedica spre dezvoltare, aceasta datorie financiara trebuie adusa pe zero.Cum? Negocieri cu FMI.
Una din probleme e ca majoritatea guvernelor din tarile vizate sunt corupte si atunci chiar ele hranesc situatia de mizerie a tarii pe care o conduc.
Se pare ca in 2000 o reuniune a mai multor ONG-uri a propus convertirea datoriei a 49 de tari in moneda locala si supravegherea ulterioara de catre FMI a utilizarii acestor fonduri pentru scopuri benefice dezvoltarii. Ipocrizia consta in argumentul ca daca tarile din lumea a treia nu isi platesc datoriile sistemul bancar mondial se scufunda. Dupa spusele lui Ziegler, ultima criza bursiera a distrus capitaluri de 14 ori mai mari decat datoria tarilor din lumea a treia. Deci economia ar putea digera aceasta solutie….
2) In al doilea rand, Ziegler sustine empowerment-ul societatii civile, presiuni colective asupra guvernelor si asupra corporatiilor. In acest proces e important, desigur, cat de constienti sunt oamenii. Aici intervine rolul unor astfel de carti.
Ziegler e, de asemenea, partizan al Alter-Globalizarii. Exemple de masuri si metode prin care aceasta miscare propune alternative la efectele negative ale globalizarii ar fi produsele etichetate cu indicatorul “comert echitabil” sau incurajarea comertului local (rosii romanesti in loc de spaniole :) ). Mai multe informatii poti citi aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Alter-globalization.
Ti-am raspuns la intrebare?
-
Corectura: Cred ca “Alter-Globalization” se traduce cu “Altermondializare” :)
-
mi-ai raspuns in totatlitate, iar daca la `empowermentul societatii civile` intra si trezirea constiintelor prin educatie (in special in lumea a III-a), atunci sunt perfect de acord cu dansul si poate chiar o sa cumpar cartea (de citit o citesc sigur)
succes :)
-
Propune solutii simbolice, nici una viabila, cartea nu-i decat o sinteza de popularizare a rapoartelor publicate anual privind starea generala a lumii, lucruri bine cunoscute, cu accente puse acolo unde interesele propagandistice ale Domniei Sale o cer. Sunt tone de maculatura din asta stangista in spatiul francofon, inducand cititorilor mai necopti doar confuzie si o atitudine de tip “emo” in fata realitatii.
-
-
-
-
Solutia este ca fiecare dintre noi sa facem cate ceva. Chiar langa noi, in fiecare dintre orasele sau satele unde locuim exista oamnei care mor de foame, sau trec prin diverse necazuri si au nevoie de ajutor. Facem macar putin in fiecare zi sa-l ajutam pe cel de langa noi.
Acolo la locul de munca, in pozitiile pe care le avem, facem tot ce depinde de noi ca sa ajutam pe ceilalti?
Voi cu recenziile astea, cautati slujirea Binelui cu toata forta? (aici trebuie definit ce ar insemna cu adevarat slujirea Binelui cu adevaraty din aceasta postura)
-
pana una alta, o sa consider ca cineva este implicat abea in momentul cand primesc de la el (ea) o carte postala din africa
pana atunci… oricine poate sa scrie frumos si impresionant :P
succes :)
-
-
africa is here my friend!
-
si eu si tu scriem comentarii d’acilea (din Africa)
-
eu nu :)
-
-
Si 3. Nu oricine realmente poate scrie frumos si impresionant. Stii cine scrie sau vorbeste cu adevarat bine? Cine scrie si vorbeste in asa fel, incat dupa ce aud si citesc, efectiv incep sa caut cu lumanarea in jurul meu sa vad ce anume e de facut si pot eu sa fac, sa particip cu ceva, sa ma implic. (si lucrurile astea nu trebuie de fapt cautate cu lumanarea, ele exista in jur la tot pasul, dar nu stiu de ce traim asa de indiferenti fata de ele)
-
Si 4. Si chiar asa, cand va duceti voi cei de la Bookblog, sa faceti un schimb de carti si in africa. Sau daca nu in africa, pe-aici prin vreun sat sarac, azil de batrani etc. (Adica sa chemati lumea, adica pe noi, sa mergem dam si noi o carte doua trei de tot, oamenilor de-acolo, sa le schimbam de tot pe niste zambete pe fata lor, vorba lui Andrei Rosca)
-
Manuela, deocamdata nu o sa mergem in Africa (nu inca :)). Cum ai zis si tu, exista oportunitati foarte aproape de noi.
La bookblog am organizat cateva campanii prin care am dat carti si cu siguranta vom face in continuare astfel de proiecte. Uite aici ceva despre initiativa “O carte pentru fiecare copil” din 2007: http://www.adevarul.ro/articole/2007/ingerii-blogurilor-literare-au-impartit-carti.html
-
-
chiar daca e o varianta de popularizare a rapoartelor voluminoase ale ONG-urilor si agentiilor internationale care functioneaza in lumea a treia, nu sunt deloc de acord cu faptul ca toate lucrurile sunt atat de cunoscute. poate ca le cunoastem noi, pt ca ne-a interesat subiectul, insa am mari dubii ca le stie toata lumea.
am citit si ‘confessions of an american hitman’, care e tot pe principiul ‘corporatiile americane isi vad doar interesul’. eu zic ca nu strica sa citim si sa aflam si de tarele occidentului. asta nu-l face neaparat oribil, nu-l umble de bile negre, insa pastreaza realismul. occidentul nu e nici alb, nici negru. insa e perfectibil, spre deosebire de dictaturile ce domina atat de multe state ale lumii. pentru ca fiecare are un cuvant de spus, fara teama pentru viata proprie.-
Da, jane, ai dreptate, starea lucrurilor astora trebuie cunoscuta de cat mai multa lume, dar depinde din ce perspectiva le este prezentata. Cea de fata e una viciata, nu obiectiva, de multe ori expunerea e rupta dintr-un context mai amplu, care ar explica mai acurat situatia. Altfel ajungi sa vorbesti doar de “masacrele din Gaza”, si e corect? Poate pentru antisemiti. Nimeni nu pretinde ca Occidentul nu e perfectibil, ba inca cum! Numai ca multe dintre problemele prezentate au cheia in interior ( cum se intampla si la noi, doar ca 50 de ani de comunism a alterat si a pervertit perceptia si comportamentul oamenilor din “capitalismul” de-acum), insa e mai usor sa arunci totul in carca americanilor, corporatiilor etc. Tine, pana la urma, si de urmarirea captarii interesului prin senzational, teoria conspiratiei, explicatii facile si abrupte, cu un background politic evident.
-
da, este usor. si da, au facut multe chestii nasoale, mai ales in zona lor de influenta (vezi america de sud). sunt insa de parere ca chestiile astea trebuie cunoscute. trebuie sa se stie ca soldatul american nu e neaparat cel prezentat in filmele de succes americane, bun ca painea calda si salvator al omenirii.
asta nu ma impiedica sa recunosc faptul ca SUA chiar isi merita locul pe care il are. a facut multe chestii foarte misto – daca tot trivializam un pic. si-au vazut interesul de cele mai multe ori, insa acest interes tinde sa se impleteasca si cu lucruri bune.
iar simplul fapt ca exista si pareri impotriva unor actiuni, ca aceste voci se pot face auzite, e un semn bun. ce poate fi criticat poate fi si imbunatatit.
-
Dar, jane, pierdem vremea vorbind despre cei care au viziunea asta eroico-idilica a soldatului american. Ei sunt o cauza pierduta din start, nu citesc asemenea carti si nu-i intereseaza nici cat negru sub unghie problemele dezbatute.
Iar libertatea de opinie e sfanta; cu o conditie minimala in ceea ce priveste receptarea: sa cantarim bine inainte de-a adera la o anumita pozitie. Multe lucruri sunt gri, cu nuante peste nuante.
-
-
-
-
Am vazut si eu documentarul :(
-
bob marley – africa unite :)
-
The book review is impressive. It clearly reflects author’s (Iulia) style of writing. Whatever she says, there are clear evidences in terms of charts (facts) and references. So these arguments are not an opinion but they are cruel truth of life. In other words, the incorrectness of today’s world order (economic as well as social) has reach beyond criticism ïŒ and that’s why we need to talk about “Imperiul Ruşiniiâ€. We still hope that, at least, this moral power of shame, would somehow regulate the strategic dishonesty of private firms.
Drawing analogy between Indebtedness (and hunger) and weapons of mass destruction reflects Iulia’s particular style :D but also her level of understanding of the subject matter ïŠ. Its amazing! We again see the irony when banana and coffee are placed in the issues related to drug. How illogical and shameless (biased) a policy could be, just for monetary advantages! In the book, and then in her review, Iulia points, very clearly, to the private firms as the backbone of this unjust order!!
And quoting Iulia .. (about hope and alternatives to this unjust order)
“Figures from the World Food Report conducted by the FAO says that agriculture in the world stage of development is able to feed normally (to 2700 calories a day) 12 billion human beings. We are 6.2 billion. Conclusion: there is no fatality. A child dies of hunger is murder.â€
It opens a door to hopeful recovery and she clearly wishes us to refuse the injustice, despair, misery and hunger to we should, with dignity, vow for the denial of support to the relative good condition of a rich minority. I come for a nation where we have seen the setting on of Globalization just a decade ago, and that has hit on the roots of our life ..i.e. agriculture and food production
Alter Ego Blog spune:
17 August 2009 | 11:47 am
Trebuie neaparat sa cumpar si eu cartea…