bookblog.ro

Ultimul patriarh

Scris de • 23 August 2010 • in categoria

Ultimul patriarh

Titlu: Ultimul patriarh
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2010
Traducere:
Numar pagini: 323
ISBN: 978-973-669-979-5

Mi-era dor de o carte care să mă prindă, pe care să o deschid chiar dacă am numai două minute libere şi mi-era dor de literatură contemporană care să nu abuzeze de moduri de expunere nonconformiste. Şi nu m-aş fi supărat dacă aş fi citit ceva nou. Am găsit lucrurile astea în “vârful de lance al înnoirii romanului catalan”, care a venit la timp, după câteva cărţi ale căror pagini până la sfârşit le-am tot numărat.

“Ultimul patriarh” abordează două teme mari: în primul rând este o poveste a unui imigrant, în care apar mai toate elementele acestui gen: drumul spre o nouă ţară, sentimentul avut la primul contact cu aceasta, greutăţile provocate de necunoaşterea limbii, comparaţia permanentă între “cum e la mine” şi “cum e la ei”. Nu sunt o noutate pentru mine aceste “immigrant narratives” însă nu mai citisem una din timpul facultăţii, cred. Iar naratoarea (ca şi autoarea) are una din poveştile cu final fericit din acest punct de vedere.

Adevărata noutate însă a reprezentat-o familia musulmană în care se naşte naratoarea, într-un sătuc din regiunea Rif, în Maroc. Un sătuc în care nou- născutele nu sunt ucise imediat după venirea lor pe lume, unde femeile nu sunt arse, schingiuite şi ucise dacă privesc în ochi un bărbat (dar sunt totuşi considerate... necuviincioase în cazul în care o fac)- un sătuc aproape ca oricare altul, doar cu ceva mai multe tradiţii stricte impuse de religie.

Asta nu înseamnă că nu există violenţă în roman. Tatăl naratoarei, Mimoun, patriarhul din titlu, este genul de soţ violent pe care îl vezi prin filmele americane, însă nu în numele tradiţiei islamice- aceasta doar i-o permite. Nebunia lui are mai multe izvoare, în funcţie de ruda pe care o întrebi: mama spune că “băiatului nu-i e bine” din cauza unei sperieturi de când era mic, el dă vina pe faptul că tatăl lui l-a aruncat, de nervi, într-un smochin cu ţepi, iar tatăl dă vina pe o nălucă. În realitate, fiica lui Mimoun dezvăluie la sfârşit motivul pentru care viaţa tatălui său este marcată de violenţă şi sex, cel puţin din momentul în care acesta emigrează în Spania, urmat la câţiva ani şi de familia sa.

Motivul pentru care am întors paginile cărţii cu atâta rapiditate este chiar naratoarea, al cărei ton m-a cucerit pur şi simplu. Ai o poveste despre abuzuri, violenţă domestică, tentative de omor şi suicid, crize de nebunie şi tot felul de lucruri ascunse, iar naratoarea pare ca vorbeşte despre ce reţete a mai văzut la televizor. Ştie că toate aceste lucruri nu sunt în regulă însă trece peste ele, probabil pe principiul “aşa stau lucrurile”.

Abia când creşte şi începe să devină mai mult catalană decât marocană, se revoltă împotriva tatălui. Se căsătoreşte, divorţează, se mută singură şi decide să îşi caute un alt destin, nu de fată musulmană care are datoria să îşi trăiască viaţa într-un anume fel. Hotărăşte să nu-i mai fie frică de tatăl său şi pentru a-l îndepărta pe acesta definitiv comite actul de trădare supremă, din punctul de vedere al lui Mimoun. O lecţie care îl trasforma pe acesta în ultimul mare patriarh din familia sa.

O poveste cu final fericit deci. Un bildungsroman despre o viaţă marcată de tot felul de dificultăţi dar trăită până la urmă după propria voinţă. Nu sunt sigură cât din roman este real şi cât este pură ficţiune. Însă eu sunt tare curioasă în privinţa reacţiei tatălui la citirea cărţii.

    Categorie: | Autor: | Editura:



    Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

    1. Pingback: teacup_ro (TeaCup.ro)

    2. Pingback: bookblog (bookblog)

    3. quijote spune:

      Mi-a placut prima fraza. O carte care te prinde este cel mai bun lucru pentru un cititor. Recenzia m-a facut curios cu privire la Ultimul patriarh. Cred ca am sa o cumpar si am s-o citesc !

      raspunde

    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro