Titlu: Viața mea în librăria Morisaki
Autor: Satoshi Yagisawa
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2023
Traducere: Iolanda Prodan
Numar pagini: 224
ISBN: 978-606-33-9802-5

Viața mea în librăria Morisaki, o carte pe care o citești în tihnă, bucurându-te de prilejul de a trăi o poveste așa frumoasă, în esență simplă, reală, alături un personaj pe care îl îndrăgești de la bun început. Ce m-a surprins cel mai mult a fost modul în care autorul a reușit să descrie chiar și cea mai simplă acțiune cotidiană, aparent irelevantă, ca și cum ar face parte dintr-un „plan existențial”. La o adică, chiar și citirea unei cărți – a oricarei cărți – pare a-l duce pe personaj cu un pas mai aproape de iluminare. Nu, nu m-am simțit „iluminat” după ce am terminat această carte, dar m-am bucurat de faptul că mi-a plăcut și m-am relaxat pe întreg parcursul ei: mai avem nevoie și de astfel de cărți – cărți care nu te solicită, care nu-ți dau de gândit și nu fac apel prea mult la atenția cititorului.

Viața mea în librăria Morisaki este „o lectură de vară”: cu o intrigă simplă, directă, însă scrisă într-un stil delicat, elegant, armonios. Personajul principal, Tatako, își dă demisia de la locul de muncă și este invitată de către unchiul ei, Satoro, să petreacă o perioadă de timp în librăria familiei. Aici ar avea ocazia să se mai adune și să-și pună viața la punct. La început, aceasta ezită, în special pentru că tot timpul a fost intrigată de cât de excentric este Satoru. Însă, în cele din urmă, decide că poate merită să profite de această șansă. Din acest punct, Satoshi Yagisawa ne surprinde cu un cadru pitoresc – străzi pline cu cărți, librării, oameni pasionați de citit –, lucru care, părerea mea, place oricărei persoane care iubește cărțile.

Ajunsă la unchiul ei, Takako însăși pare că ar trece printr-un fel de metamorfoză: iese tot mai mult de sub carapacea în care s-a retras și, mare surpriză, începe chiar să citească, deși întotdeauna a considerat că nu prea îi place să facă asta. De asemenea, începe să aprecieze tot mai mult cărțile și munca pe care unchiul ei o depune. Cu alte cuvinte, putem spune că Takako pare în sfârșit că și-a găsit un loc în care să înflorească, lăsând deoparte dezamăgirile și iubirile neîmplinite. Printre clienți obișnuiți, prietenii neașteptate, rutina celor doi, unchi și nepoată, pare a fi pusă la încercare în momentul în care soția lui Satoru se întoarce pe neașteptate. Odată cu venirea ei, vechi secrete și întrebări ies la iveală, iar Takoko vrea neapărat să afle care a fost motivul pentru care mătușa ei a hotărât, cu ani în urmă, să plece.

Partea a doua a cărții vizează întocmai întoarcerea mătușii Momoko, cu toate întrebările aduse cu sine. Recunosc, deoarece sunt mult mai pasionat de lucruri care țin de mister și de thrillere, mi-a plăcut mai mult această parte. Motorul poveștii a fost reprezentat de dorința celor doi – Takako și Satoru – de a descoperi motivele din spatele plecării mătușii Momoko. Când acestea au ieșit la iveală, am fost încercat de un sentiment profund de tristețe, de o emoție pe care parcă aș fi vrut să o simt mult mai des de-a lungul lecturii.

În ultimă instanță, Viața mea în librăria Morisaki a fost un roman lejer, ușor de citit și relaxant. L-am dat gata într-o singură repriză, atât datorită faptului că lectura pare să curgă de la sine, cât și datorită formatării paginilor, respectiv a literelor mari și fontului. O poveste „de vară”, relaxantă, limpede, pe care cu siguranță o veți citi cu drag. M-am relaxat citind-o și mi-ar fi plăcut și mai mult dacă ar fi reușit să mă emoționeze mai des povestea.

Text scris de Andrei Cioată.

• Plusuri

  Cadrul desfășurării acțiunii, culoarea locală, personajele frumoase și relațiile dintre acestea.

• Minusuri

  Stilul puțin cam sec, auster, cel puțin pentru gusturile mele.

• Recomandari

  Perfectă pentru cei care iubesc cărțile.