Titlu: Furia
Autor: Alex Michaelides
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2024
Traducere: Dana-Ligia Ilin
Numar pagini: 336
ISBN: 9786303195131

Când am început Furia, mă așteptam la un thriller captivant, un puzzle narativ care să-mi țină mintea trează până la ultima pagină. Însă, la final, m-am simțit mai degrabă în fața unei drame personale, care încearcă cu disperare să-și găsească locul într-o lume a literaturii de suspans.

Michaelides a demonstrat cu Pacienta tăcută că știe să construiască tensiune și să creeze un final care lasă cititorul fără cuvinte. Din păcate, acea magie pare să se fi risipit în următoarele lui cărți. În timp ce Fecioarele a fost o dezamăgire evidentă – cu o intrigă plată și un protagonist care se plimbă fără scop – Furia este o încercare ceva mai bine executată, dar departe de a fi memorabilă.

Un thriller fără "thrill" - În centrul poveștii se află o reuniune tensionată a unui grup de prieteni, pe o insulă izolată din Grecia, totul ia o întorsătură întunecată atunci când un personaj moare în condiții misterioase. O premisă clasică, care aduce aminte de Cei zece negri mititei de Agatha Christie – izolarea, suspiciunile reciproce, secretele ascunse. Dar, în timp ce Christie construiește o intrigă plină de ritm și revelații, Michaelides pare mai preocupat de dramele personale ale personajelor decât de tensiunea specifică unui thriller.

Atmosfera este bine conturată – insula grecească devine un personaj în sine, un decor care amplifică sentimentul de claustrofobie. Însă acest decor promițător nu este susținut de o intrigă care să mențină tensiunea. Unde este acel moment de "bum" care să te facă să întorci paginile în grabă? Din păcate, lipsește.

Personaje interesante, dar povara unei intrigi slabe - Michaelides reușește să creeze personaje complexe și interesante – fiecare dintre ele are o poveste personală captivantă, dar niciuna nu contribuie suficient la misterul principal. Dialogurile sunt bine scrise, iar unele citate reușesc să capteze esența dramei umane:

„Secretele nu dispar niciodată, doar se ascund în locuri mai întunecate.”

„Nu există nimic mai periculos decât un prieten care se simte trădat.”

Totuși, problemele de ritm și lipsa unui conflict central puternic fac ca această carte să fie mai degrabă o explorare a relațiilor umane decât un thriller propriu-zis.

Furia încearcă să se alinieze cu marii clasici ai genului – Christie și Hitchcock – dar cade în capcana de a copia elementele lor fără să le încorporeze în ceva original. Tema izolării, a prieteniei distruse și a secretelor care ies la iveală în momente critice este comună în literatură. Din păcate, aici nu aduce nimic nou.

Text scris de Stella Popa.

• Plusuri

  Atmosfera insulei grecești este fermecătoare și bine descrisă.
  Personajele au o profunzime psihologică interesantă, chiar dacă nu sunt bine integrate în intrigă.
  Unele momente de introspecție sunt scrise cu o sensibilitate care merită apreciată.

• Minusuri

  Lipsesc ritmul alert și suspansul care să definească un thriller autentic, o intrigă mai complexă și un deznodământ satisfăcător, conexiunea emoțională cu cititorul, care să lase o impresie de durată.

• Recomandari

  Nu este o carte proastă, dar nici nu reușește să ofere satisfacția pe care o aștepți de la un thriller de calitate. Este o dramă personală, bine scrisă pe alocuri, dar care nu își justifică ambițiile de a fi un succesor al stilului Agathei Christie. Dacă speri să regăsești magia din Pacienta tăcută, vei fi dezamăgit. Dacă accepți cartea ca ceea ce este - o dramă cu accente de mister - s-ar putea să o apreciezi mai mult.