Titlu: Hoţii de frumuseţe
Autor: Pascal Bruckner
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2005
Traducere: Magdalena Popescu
Numar pagini: 256
ISBN: 973-707-052-6

Pascal Bruckner schiţează în Hoţii de frumuseţe o parte din fobiile societăţii moderne, depravarea umană şi pierderea identităţii. M-a mişcat autenticitatea unor trăiri intense, individuale, raportate la cerinţele sociale tot mai aspre şi cinice.

Romanul se desfăşoară în două planuri, al ascultătorului şi al povestitorului. Din când în când rolurile se întrepătrund, ascultătorul este atras în poveste prin puterea morală a acesteia.

Ascultătoarea, o tânără medic psihiatru dintr-un spital de urgenţe parizian, este imaginea tipică a femeii frumoase debordând de vitalitate si senzualitate, care însă ascunde în adâncul sufletului frustrările unei relaţii degradante şi alegerea unei cariere nepotrivite. Aceasta, prin natura profesiei dar şi a unei atracţii inexplicabile, intră cu uşurinţă în jocul povestitorului, reprezentat de tânărul Benjamin, un obscur scriitor ce-şi datorează succesul iluzoriu capacităţii sale de plagiere.

Benjamin, tânărul care se simte bătrân de când se ştie, conştient de lipsa lui de talent şi de viaţa plicticoasă pe care o duce, se trezeşte dintr-o dată iubit de o frumoasă studentă de viţă nobilă, care încearcă să îl educe şi sa îl metamorfozeze. Relaţia ciudată dintre el şi Heléne, îl suprinde atât plăcut cât şi împovărător. Heléne este salvatoarea misionară, în timp ce Benjamin rămâne un sclav de lux. Frumuseţea Helénei, vitalitatea şi vioiciunea îi vor atrage pe cei doi într-o capcană a vieţii care le va răsturna definitiv paradisul iluzoriu în care trăiau.

La graniţa Franţei cu Elveţia, într-o aşezare superbă din Alpi, îşi desfăşoară planurile hoţii de frumuseţe : respectabila familie Steiner, cunoscută pentru influenţa sa în zonă.

Jérome, un fost avocat ajuns la vârsta senectuţii, soţia acestuia, Francesca fostă profesoară de filosofie şi servitorul lor, Raymond formează un trio demonic, acţionând precis şi premeditat, fiind alimentaţi în acţiunile lor de iminenţa pierderii capacităţii de seducţie odată cu pierderea frumuseţii datorată înaintării în vârsta.

Asa cum este probabil de aşteptat, creierul întregii afaceri este Francesca, femeia care cândva deborda de senzualitate, punându-şi la dispoziţie trupul tuturor ce-l râvneau, a început să rămână în umbră odată cu trecerea timpului. Neacceptarea îmbătrânirii şi contemplarea frumuseţii ca pe unic atribut al feminităţii, a transformat-o pe Francesca într-o fiinţă cu veleităţi demonice, măcinată de popriile frământări interioare şi de neputinţa de a-şi accepta identitatea.

Un ajutor constant, umil dar animat de o răutate izvorâtă parca din chipul urât şi statura măruntă asemeni unui gnom, este servitorul Raymond. Frustrat, total neatractiv, îşi trăieşte frustarea de a nu fi dorit de nicio femeie prin răzbunarea asupra frumuseţii.

Alături de aceştia, Jérome, adorator înfocat al femeii a cărui strălucirea a apus deja, se conformează cu seninătate şi complicitate planurilor soţiei sale.

Uneltirile, suspansul, obsesia, supranaturalul, se îmbină în Hoţii de frumuseţe într-o manieră naturală şi credibilă. Povestea este o metaforă a societăţii actuale, care solicită fiinţei umane să devină altceva decât ea înşăşi, în care depravarea este ridicată la rang de normalitate, iar frumuseţea rămâne un privilegiu dar şi un stigmat al tinereţii.