Titlu: Firmin
Autor: Sam Savage
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Vali Florescu
Numar pagini: 251
ISBN: 978-973-46-1337-3

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Firmin este un tip genial. A citit toate cărţile dintr-o librărie întreagă, este cult, are un limbaj elevat, adoră cărţile, muzica clasică, filmele vechi (deşi se uită cu plăcere şi la filme pentru adulţi), are o imaginaţie bogată, poate discuta la nesfârşit despre tot felul de autori şi şi-ar dori să scrie povestea vieţii lui. Are însă un mare defect: este captiv într-un trup de şobolan.

El nu spune asta, el îşi acceptă forma sub care a apărut în lume, deşi nu îi place absolut deloc. Însă îţi trebuie ceva voinţa pentru a păstra în minte de-a lungul romanului, faptul că este un şobolan. Are un comportament atât de uman, şi un limbaj atât de complex (desigur, datorită cărţilor pe care le-a citit) că uneori uiţi că Firmin nu este altceva decât un reprezant al unei specii hulite, vanate de oameni în scopul exterminării, condamnat la un corp fără bărbie, fără degete, la imposibilitatea de a comunica cu oamenii şi la o viaţă de târşâială tremurată pe burtă prin gunoaie, în căutarea hranei.

Poate vă gândiţi că, pasionată de cărţi la rândul meu, dar şi de animale (inclusiv de rozătoare, numai să fie curate şi sănătoase) ar fi trebuit să fiu mult mai entuziasmată de un şobolan care îşi petrece viaţa citind. Şi da, am fost, la început. Atâta doar că, aşa cum spuneam mai sus, Firmin nu e un şobolan. Ce-i drept, e nevoit să plece după mâncare, e cât pe ce să fie otrăvit şi umblă prin galeriile din structura clădirilor. Dar acestea sunt cam singurele "indicii" cum că Firmin ar aparţine speciei de care aparţine. Iar în situaţia asta, povestea devine aceea a unui om căruia îi place să citească. Şi mie îmi place să citesc, dar nu scriu un roman despre asta.

Dacă, pe de altă parte, păstrăm în minte condiţia de "infestator" a lui Firmin, atunci avem o poveste deprimantă despre ratare, a unui şobolan care îşi dorea să fie om, care fantazează la nesafarsit pe baza cărţilor pe care le citeşte, care nu poate comunica cu nimeni; o poveste în care lui Firmin i se întâmplă două lucruri plus unul: e cât pe ce să moară otrăvit de proprietarul librăriei în care îşi făcea veacul, e cât pe ce să fie omorât de un nene cu un baston şi e adoptat pentru ceva timp de un scritor ratat de SF-uri, care de fapt e foarte deştept. Totul într-un cartier al Bostonului sărac, murdar, plin de şoareci şi vagabonzi, în curs de demolare.

Desigur, multitudinea de referinţe beletristice, cinematografice şi muzicale este impresionantă. Asta însă, din punctul meu de vedere, nu-l prea ajută pe Firmin. Ajungem, cum spuneam mai sus, să îl vedem ca pe un om, iar ca un om să ştie lucrurile astea nu e ceva chiar excepţional, am văzut şi oameni mai deştepţi.

Poate sunt rea. Însă în coloana "pro" avem: şobolan drăguţ, care ar vrea să îşi depăşească condiţia, citeşte, se duce la filme şi ascultă muzică. Iar în coloana "contra" avem nereuşită, un monolog pe alocuri plictisitor, un cartier deprimant şi senzaţia că degeaba îţi doresti ceva, că este inutil să visezi.

Dând Cezarului ce e al Cezarului, nu pot să nu admit că am fost mişcată de povestea lui Firmin. Citeşte atât de mult, are atâtea speranţe, atâtea vise, călătoreşte atât de mult cu ajutorul cărţilor, are pofte atât de umane, iar încercările lui de a se exprima te dezarmează.

Însă din păcate pentru carte, nu e nimic înălţător în eşec. Iar Firmin. Aventurile unei vieţi subterane este o poveste tare tristă despre cum cineva sfârşeşte aşa cum nu îşi dorea să fie.

Asta nu înseamnă totuşi că Firmin e mai puţin simpatic.