Scris de bookblog.ro • 9 September 2024 • in categoria Roman de dragoste, SF/Fantasy
Recunosc, de la bun început am intrat în această lectură lipsit de așteptări, știind că este extrem de probabil să nu-mi placă. Dar nici nu m-am așteptat ca Mireasa, al doilea contact cu Ali Hazelwood (după ce am citit Șah-mat, cu dragoste) să mă încânte atât de puțin. Îmi dau seama că genul acesta nu este pentru mine, însă această lectură a venit după alte două cărți mai greoaie, mai solicitante, și am zis că-i cazul să îmi las creierul să se mai odihnească. Cel puțin pentru mine, cărțile „romance” au acest scop - de a-mi oferi o pauză între alte lecturi care mă solicită și fac apel la atenția mea, la emoțiile și trăirile mele.
Cu toate acestea, nu reușesc să-mi dau seama cum de acest volum are peste 300.000 de rating-uri pe Goodreads și o medie de peste patru steluțe. În fine, poate nici nu-i cazul să mă gândesc de ce&cum, fiecare carte are publicul ei și, cel mai probabil, Hazelwood a găsit rețeta de succes pentru a-și vinde cărțile în sute de mii de exemplare.
„Și apoi Lowe Moreland, soțul meu, pleacă de pe ringul de dans, cu o dâră de sânge verde în urma lui.
Lăsându-mă, practic, singură în noaptea nunții noastre.”
În cartea de față îi avem pe Mistery Lark, care-i Vampir, și pe Lowe Moreland, care este, total neașteptat, „conducătorul Alfa al Vârcolacilor”, el în sine fiind un Vârcolac. Mai avem și tagma Oamenilor, oarecum irelevantă și în plus. Se-ntâmplă ca Misery să fie forțată să se căsătorească cu domnul Vârcolac, din considerente de conveniență & pace pe Pământ, dar... Cam aici mi s-a părut că s-a oprit totul. Nu am reușit să-mi dau seama despre ce este această carte, încotro se duce și care-i toată faza.
„În lumina slabă a apusului, ochii galbeni ai lupului gri mă fixează furioși.”
Totul mi s-a părut muuuult prea lungit, detalii absolut irelevante pentru acțiune, dialoguri la care, sincer, mi-am dat și ochii peste cap la un moment dat. Deși cartea face parte din genul „fantasy romance”, mi s-a părut că fantasy-ul a lipsit cu desăvârșire, și nu cred că putem considera fantasy o carte doar pentru că apelează la Vârcolaci & Vampiri ca personaje. Iar în ceea ce privește partea romance a acestei cărți - în afară de scenele picante, nu am văzut nimic romance. De altfel, nu consider că a insera scene picante într-o carte o transformă, neapărat, în romance. Nu. Am citit romance-uri chiar faine, care m-au amuzat și, în cele din urmă, nu s-au dovedit siropoase.
„Povara pare mai ușoară, dar se minte singur în legătură cu motivul, punând situația pe seama rutinei și a faptului că și-a intrat mai bine în rol.”
Sper să nu fiu înțeles greșit, nu judec lecturile nimănui și fiecare este liber să citească absolut orice vrea. Însă, deoarece am citit această carte și vreau să-mi împărtășesc opiniile cu voi, o voi face fără niciun strop de reținere, cu sinceritate, dar justificând de ce am considerat lectura respectivă nu doar nepotrivită mie, ci și lipsită de esență.
Mulți cititori apreciază cum scrie Hazelwood și îi iubesc cărțile, dar pentru mine chiar n-a fost să fie. Sau poate este vorba despre „rețeta” asta, fantasy romance, care nu m-a convins. Și spun asta pentru că cealaltă carte a autoarei chiar mi-a plăcut și a fost una pe care am citit-o cu plăcere.
Text scris de Andrei Cioată.
A se citi doar dacă sunteți fani ai genului.
Copyright ©2011 Bookblog.ro