Titlu: Copilul, familia şi lumea exterioară
Autor: Donald W. Winnicott
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Nicoleta Dascălu
Numar pagini: 304
ISBN: 978-973-707-683-0

Consideraţii dezarmant de simple despre copii, familii şi iubire.

La fel ca Francoise Dolto, D.W. Winnicott a avut o serie de articole şi comunicări adresate părinţilor, în care tratează cele mai frecvente temeri şi griji ale acestora. Chiar dacă sunt scrise acum 50 de ani, multe dintre sfaturile regăsite în volumul de faţă sunt şi astăzi valabile. Cred că cel mai relevant este următorul: ai încredere în abilităţile tale de părinte, tu ştii cel mai bine ce să faci pentru copilul tău. Asta, desigur, dacă părinţii reuşesc să se elibereze de imensa presiune informaţională, care vine către mamă din partea rudelor, prietenilor, medicilor, revistelor, internetului. Toate bunele intenţii vor să educe o mamă care, în mod natural, ştie ce are de făcut (evoluţia s-a ocupat de asta).

Probabil că o astfel de idee pare aproape revoltătoare în ziua de astăzi, cînd e obligatoriu pentru părinţi să fie cît mai informaţi, eventual să respingă tot ce au făcut părinţii lor, să se alinieze trendului ecologic, să educe complementar copilul, să-l ferească de mediul poluant din punct de vedere moral etc. Aceasta este doar o faţă a realităţii. Cealaltă este cea în care copiii sunt neglijaţi, bătuţi, abuzaţi de părinţi, pentru a folosi expresii standard care să descrie o realitate atroce. Lumi paralele pentru care recomandarea lui Winnicott este science-fiction. Totuşi, atunci cînd spune că un părinte ştie în mod natural să-şi crească copilul, psihanalistul se bazează pe ideea că între copil şi mamă, în special, există şi se dezvoltă o legătură emoţională puternică, specială, care constituie baza „ştiinţei” mamei de a-şi îngriji copilul. Pe baza acestei legături fundamentale învaţă mama să descifreze limbajul copilului mic şi să-i ghideze creşterea.

Cartea lui Winnicott prezintă şi aspecte ale creşterii copiilor care pun părinţii în dificultate: educaţia sfincteriană, educaţia sexuală, gelozia fraternă, relaţia dificilă cu unul dintre părinţi, integrarea şcolară. Aducerea lor în discuţie se face din perspectiva psihanalitică, dar într-un limbaj suficient de accesibil. Astfel că autorul normalizează unele comportamente care pot părea catastrofale pentru părinţi sau alte persoane din mediul familial (de exemplu, masturbarea) explicîndu-le cauzal şi adăugînd cîteva sfaturi de abordare a situaţiilor „dificile”.

Ceea ce apreciez la scrierile prezente în acest volum este sublinierea capacităţii naturale a mamei de a-şi îngriji şi creşte copiii. Prea des în ultima vreme am asistat la infantilizarea mamei, înconjurată de zeci şi zeci de produse, ajutoare, păreri şi impuneri, cu senzaţia că între dresaj şi „pampering”, ceva esenţial se pierde. Winnicott arată că mama nu este doar cea care oferă mîncare şi afecţiune, ci şi mediul prin care copilul îşi modelează relaţia cu lumea, integrând realitatea încetul cu încetul. Acest lucru implică şi aspectele negative, implică şi întîlnirea cu frustrarea, cu ura şi agresivitatea, pe care nu doar părinţii, dar şi societate le acceptă cu dificultate. Primii ar vrea să-şi protejeze copii de aspecte negative, ceilalţi din mediul social ar vrea să fie scutiţi de copii „obraznici”, trişti şi deranjanţi. Poate că aceasta este provocarea pentru lumea de astăzi: să înţeleagă că creşterea înseamnă şi durere, şi frustrare, şi violenţă. Oricât de greu ar fi.

• Plusuri

  Idei valoroase valabile pentru părinţii contemporani, exprimare accesibilă, umor

• Minusuri

  Ideea datată potrivit căreia casa şi familia sunt domeniul regal al femeii, pentru care ea îşi doreşte să lase casa părinţilor, familia de bază. Astăzi, structura socială este mai risipită, valorile carierei au căpătat mai multă importanţă, cel puţin la nivel declarativ, femeia nu are ca singur scop să

• Recomandari

  Tuturor celor care se pregătesc să crească un copil (pentru relaxare), celor interesaţi de psihanaliză (pentru recapitulare) şi nu în ultimul rînd părinţilor cu copii mari (pentru confirmare, poate).