Despre India modernă
Scris de Ovidiu Leonte • 10 July 2013 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Anuradha Roy
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Irina Bojin
Numar pagini: 300
ISBN: 978-973-689-539-5
„Nu am să încerc să deslușesc viitorul. Firul vieții mele fusese sucit prea brutal ca să mă mai gândesc acum la altceva decât la prezent. Am să trăiesc fiecare zi ca și cum aș pluti pe o frunză dusă de apă – mulțumită că nu mă scufund. Mai mult nu am de gând să cer.”
Resemnată după ce soarta a despărțit-o în mai multe rânduri de persoanele cele mai dragi ei, o femeie din India modernă – o Indie îngropată încă în tradiții bizare și tulburată de conflicte etnice și religioase – se retrage într-un oraș îndepărtat pentru a-și putea trăi viața departe de provocări traumatizante. Dar, așa cum este normal, de viață nu te poți ascunde schimbând locul. Iar viața e o luptă, indiferent de locul în care o trăiești. Maya Man, doamna Maya, va afla acest lucru pe pielea ei.
India modernă, în care contrastele sunt atât de pregnante încât frizează contradicția, este surprinsă de Anuradha Roy în romanul Valurile pământului cu un realism dezarmant. Începând de la peisajele feerice ale orașului Ranikhet, oraș a cărui liniște este tulburată de evenimente politice grave, cu iz de conflict religios, și până la personajele magistral create, care-și duc viața interacționând unul cu altul și fiecare cu comunitatea în propriul stil și în propriul ritm, Anuradha Roy ne propune radiografia unei societăți imune la trendul mondial de modernizare, în care tradițiile sunt perpetuate prin reticența naturală la nou și prin respectarea valorilor religioase locale, care nu implică atât profunda lor înțelegere, cât mai mult nevoia de menținere a unei identități ancestrale.
Pe fondul unei crize existențiale prin care trece Maya Man, autoarea abordează anumite aspecte spinoase ale societății indiene, cum ar fi mariajul inter-religios, corupția funcționarilor sau conflictele politice care nu pot fi păstrate la un nivel civilizat, acestea degenerând destul de rapid în confruntări violente. Personajele nu sunt decât vehicule pentru problemelor obișnuite ale oamenilor, analizate din prisma locuitorilor micului oraș de munte, aflat sub regim militar permanent și în plină campanie electorală. Momentul nu este ales la întâmplare, Valurile pământului făcând de fapt o atentă analiză a societății indiene sfâșiată de veșnicele conflicte hindus-musulmane și de sărăcia impusă de sistemul castelor. Fiecare personaj din roman este reprezentant al uneia sau alteia dintre păturile sociale, a unuia sau altuia dintre grupurile religioase, fiind în același timp purtătorul absolut al unuia sau altuia dintre sentimentele, calitățile sau defectele umane care animă pe toată lumea: speranță, iubire, viclenie, lăcomie, lașitate, disperare, resemnare sau curaj. Chiar și nebunia își găsește un loc în paginile romanului.
Anuradha Roy se dovedește a fi o scriitoare foarte serioasă, care deși scrie într-un stil vag amuzant, nu tratează nimic cu superficialitate. Problemele specifice Indiei sunt descrise și analizate prin prisma omului de rând – Maya Man este o învățătoare săracă, chiar dacă se trage dintr-o familie avută – ale cărui păreri nu sunt sufocate nici de interese politice meschine sau de dorința de afirmare sau de a deține puterea, dar nici de foame sau de grija zilei de mâine. Deși totul este povestit cu o remarcabilă detașare – chiar și propriile experiențe, care sunt dintre cele mai devastatoare – nu putem vorbi de superficialitate în scriitura Anuradhei Roy, pentru că fiecare aspect abordat, fie el politic, religios, psihologic, romantic sau intim, este analizat „la rece”, fără idei preconcepute. Este aproape ca și cum autoarea nu ar fi indiancă, ci pur și simplu o observatoare obiectivă dintr-o altă țară, aparținând altei culturi, totuși capabilă să o înțeleagă pe aceasta.
Personajele au ceva în comun cu cele ale filmelor de Bollywood: oarecum amuzante, frizând ridicolul, emfatice atunci când vine vorba despre justificarea unor acțiuni pe care le întreprind exclusiv să le ridice în ochii superiorilor, în nici un caz să ajute efectiv populația, așa cum pretind. Un exemplu elocvent este administratorul orașului, Domnul Avinash Chauhan care, în încercarea lui de a transforma Raniket într-o Elveție, creează „lozinci educative” sau „devize pentru a-i face pe oameni mai buni” pe care apoi le afișează pe mari panouri de pe marginea drumului. Deși lozincile sunt adresate locuitorilor săraci ai orașului, administratorul nu pare să ia în considerare faptul că aceștia nu știu să citească.
Scris cu un oarecare umor, dar și cu seriozitate, romanul Valurile pământului tratează în mod obiectiv problemele unei Indii atât de sărace și de înapoiate, încât dacă în paginile lui nu era strecurată undeva o scenă în care un personaj își caută încărcătorul de la laptop, cu greu s-ar putea crede că tratează o perioadă de început de secol XXI. O frumoasă incursiune în viața de provincie a unei țări cunoscută la nivel mondial în primul rând din cauza fantasticului contrast între opulența bogaților și viața mizeră a săracilor.
Anuradha Roy despre scrierea romanului Valurile pământului
-
Plusuri
Scriitura Anuradhei Roy este serioasă, îmbinând realismul cu obiectivitatea. Chiar dacă tratează problemele cu o oarecare superficialitate, neputând astfel să creeze o atmosferă profundă, sinceritatea autoarei compensează, iar Valurile pământului devine un roman ușor de acceptat și de înțeles.
-
Recomandari
După cum Eiji Yoshikawa a dovedit, în contrast cu James Clavell că despre Japonia, fie ea medievală sau modernă, cel mai bine scriu japonezii, tot așa și Anuradha Roy dovedește, în contrast cu autori non indieni (spre exemplu Pascal Bruckner), că mai bine decât un scriitor indian nu va scrie nimeni despre India. Din acest motiv recomand Valurile pământului celor pasionați de această parte a lumii.