Titlu: Penitență
Autor: Eliza Clark
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2025
Traducere: Ioana Miruna Voiculescu
Numar pagini: 434
ISBN: 978-630-344-233-4

Fascinația pentru crime, dorința de a urmări în live mode tot ce se întâmplă - iată câteva dintre impulsurile pe care le-a adus digitalizarea mai aproape de tineri în ultima perioadă. Zeci de filme documentare, cărți, podcasturi și mărturii își croiesc drumul spre mintea spectatorilor, lăsând o amprentă gigantică asupra sănătății mintale. Despre impactul acestor industrii de divertisment noir este romanul Penitență de Eliza Clark, tradus la Editura Polirom.

Într-o localitate de coastă din Yorkshire, un grup de fete își atacă colega de clasă și o incendiază. Dar nu în orice fel de zi, ci în noaptea Brexitului, un punct de mare impact social și politic pentru întreaga țară. Crima pare să fie umbrită de eveniment, dar lasă o amprentă colosală asupra victimelor colaterale: de la părinții victimei la colegi de clasă și rude. Toată lumea pare să fie distrusă de cele întâmplate și par să își pună doar o simplă întrebare: De ce?

La această întrebare vrea să afle răspuns un scriitor discreditat, Alec Z. Carelli, o figură foarte contradictorie și extrem de ciudată, cu un background destul de… volatil. Se pare că acesta nu are nimic de pierdut și vrea să scoată tot ce poate din această istorie pe care mulți se fac că au uitat-o.

Trebuie să spun sincer că acest roman mi-a dat mult de furcă. Scris într-o construcție interesantă, ca un mix de scene din podcasturi, interviuri și observații, pare să ne ofere o viziune amplă asupra subiectului. Pe de o parte, ne spune povestea victimei, pe de alta - a agresorilor, iar, în final, adaugă o serie de meditații asupra fenomenului true crime, toate trei îmbinându-se într-o suită de meditații cu și despre cât de labili sunt tinerii în fața crimelor. 

Ce mi-a plăcut în mod special la această carte este maniera cu care autoarea nu vrea să menajeze personajele. Le alege pe toate din ceea ce s-ar putea numi lizieră socială, de la marginea societății, chiar dacă vin din familii cu venit mediu sau mare. Da, acea limită este setată mai degrabă de niște decizii luate aiurea sau de veșnica nevoie de validare. Vedem cum fete absolut obișnuite (nu le-aș spune normale pentru că nu e cazul) aleg să se transforme în niște gargui pline de ură, dornice să-și sfâșie victima. Ce le aduce la un loc? Sunt ele doar rezultatul unui bullying sau mai e ceva dincolo de asta? Nu le ajunge dragostea sau doar nu au avut limite setate? 

Aidoma lui Capote, Eliza Clark pare să ia o ficțiune și să o îmbrace într-o doză de realism care îți dă fiori pe șira spinării. Un fel de Împăratul muștelor, doar că dus mult mai aproape de jungla umană modernă. Poate că această descriere s-ar potrivi cel mai bine acestui roman cu și despre natura umană. Da, da, este un roman în care răul are fața unor copii dezlănțuiți, abandonați de sistem și lăsați de capul lor. 

Penitență este genul de carte pe care aș recomanda-o unui părinte de adolescent, or, anume în acea perioadă, copilul pare să încerce experimentul detașării, uneori reușit, alteori terifiant. 

Fără să pretindă poziția de capodoperă, cartea Elizei Clark este un motiv bun de a analiza cât de mult timp oferim copiilor noștri, cât de apți suntem să-i creștem întregi la cap și cât de mult îi putem păzi de cei din jur. Este așadar un roman despre eșec parental și despre impactul crimei asupra realității noastre, un impact care se resimte aidoma unui tsunami chiar și peste ani.