Titlu: Primul ajutor. Manual
Autor: St Andrew’s First Aid; The British Red Cross Society
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Alice Mehedințeanu
Numar pagini: 288
ISBN: 978-606-686-375-9

De obicei îmi rezerv dreptul de a mă extazia în legătură cu o carte atunci când vorbim despre un roman scris într-o limbă în care îmi e imposibil să citesc și care abia a fost tradus și la noi sau de vreo carte care e atât de bună încât nu pot să o las din mână. Ei bine, mai există și acele cazuri speciale când lectura săptămânii iese complet din zona literară și ajunge pe tărâmuri mai practice. Acesta a fost și cazul Primul Ajutor. Manual, publicat de editura Litera, care m-a făcut să sar de fericire când l-am văzut, deși nu am nicio treabă cu medicina și nici nu prevăd vreo schimbare de carieră în zona asta prea curând.

E imposibil să nu apreciezi o carte care arată atât de bine, cu paginile ei lucioase, abundența de imagini și informația foarte bine structurată!

Lăsând la o parte faptul că manualul arată cu totul altfel față de cum îmi închipuiam eu că arată un manual, după experiența celor 17 ani de școală, m-am bucurat să descopăr reminescențele orelor de anatomie prinse la începutul capitolelor, unde se face o trecere în revistă a aparatului respirator, a inimii și a vaselor de sânge, a oaselor, mușchilor și articulațiilor etc. Astfel, înainte de explicațiile propriu-zise legate de fixarea unei atele sau de tratarea unei răni sunt trecute în revistă noțiunile de bază.

Ce am apreciat din nou a fost cantitatea și calitatea informațiilor oferite. Pe de o parte instanțele în care trebuie să acordăm primul ajutor sunt tratate din perspectiva mai multor tipuri de victime (adult, copil, sugar) și apoi rănile, leziunile sau arsurile suferite sunt tratate în funcție de zona de localizare, de gradul de gravitate, oferind suficiente informații încât acestea să poată fi corect încadrate, dar nu te sufocă cu informații, încât prin volumul lor să se ajungă la o confuzie totală legată de ce caracteristici aparțin cărui caz.

Pe locul doi în topul preferințelor legate de „motive pentru care manualul de prim ajutor este mișto” ar fi imaginile. Știu că de multe ori e mult mai ușor să îți amintești o imagine decât trei paragrafe de scris, și în situația de față ele sunt cu atât mai utile cu cât arată modul corect de a poziționa victima în așa fel încât să nu stea inconfortabil sau cum trebuie înclinat capul victimei pentru a îi elibera căile respiratorii.

Poate că este cel puțin ciudat să recomand cu atâta pasiune o carte care aparține domeniului medical, dar chiar am aflat foarte multe lucruri folositoare (de care sper că nu va trebui să fac uz prea devreme) și mi-am reîmprospătat memoria cu privire la anatomia învățată acum ceva ani.

Deci, dacă vreți să nu fiți luați pe nepregătite într-o situație limită, vă recomand să pierdeți o oră- două răsfoind Manualul de prim ajutor.

• Plusuri

  Schemele explicative, noțiunile de anatomie de la început de capitol, pozele clare.

• Recomandari

  Celor care doresc să afle mai multe despre cum se acordă în mod corect primul ajutor.