Titlu: Casa destinului
Autor: Jessie Burton
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2023
Traducere: Elena Drăgușin-Richard
Numar pagini: 376
ISBN: 978-606-097-296-9

La opt ani de la debutul său aplaudat în toată lumea, scriitoarea britanică Jessie Burton revine la povestea cu care ne-a fermecat în Miniaturista și reia istoria familiei Brant în cel mai recent roman al său, Casa Destinului (apărut în 2022). 

Îi regăsim pe membrii rămași ai familiei în aceeași casă de pe Cotul de Aur al canalului Herengracht din Amsterdam, 18 ani mai târziu, încercând nu doar să-și mențină statutul și să păstreze vechea splendoare a familiei, ci chiar să supraviețuiască. 

Bebelușul din ultimele pagini ale Miniaturistei este acum o tânără femeie și a sosit momentul ca Thea să-și croiască propriul rost în lume. Și cum altfel se poate întâmpla asta decât printr-o căsătorie reușită?

Thea și pe mătușa sa, Nella, se află într-un moment de intersecție, în care fosta până-mai-ieri copilă se simte gata să-și deschidă aripile și să trăiască viața din plin, dar tot coconul familial - format din tatăl ei, Otto, bucătăreasa Cornelia, în frunte cu mătușa - parcă o sufocă și o ține pe loc.

Este vârsta potrivită pentru ca Thea să-și găsească refugiul în lumea iluzorie a teatrului, unde nu știi ce e realitate și ce e butaforie, să se îndrăgostească și să-și piardă capul, dar și să provoace o ruptură între oamenii ne-înrudiți din jurul ei, dar care au strâns rândurile pentru a-i crea o casă ocrotitoare. În timp ce Nella se agăță de trecut, dorindu-și pentru Thea o viață așa cum i-a fost promisă ei - chiar dacă promisiunea nu s-a mai împlinit -, Otto simte respingerea care vine din partea societății, simte că el și fiica lui mulatră nu vor fi niciodată pe deplin acceptați și e gata să își croiască propriul noroc. Nu să renunțe, așa cum crede Nella, ci să trăiască după propriile reguli.

Casa Destinului (Humanitas 2023, traducere de Elenea Drăgușin – Richard) este un roman al interioarelor. Poate pentru că soțul Nellei, cel care ar fi trebuit să fie în mod tradițional capul familiei Brandt, nu mai e de mult în peisaj, și cea care trebuie să conducă corabia este Nella, cartea se transformă într-un roman al interioarelor. Căci casa, cu toate camerele ei, este un spațiu eminamente feminin, aici se desfășoară puterea femeilor. 

Iar Nella pare că nu reușește să-și extindă influența dincolo de pragul casei, deși simte puternic toată presiunea care apasă din exterior. Singura soluție pe care o vede pentru Thea este căsătoria, adică o altă casă în care tânăra să-și ducă existența, unde să fie protejată, speră ea. La fel, modul prin care asigură supraviețuirea familiei este unul domestic, vinde obiectele prețioase din casa familiei Brandt; întregul drum care duce de la „Miniaturista” la romanul prezent este presărat de tablouri, tapițerii, decoruri scumpe, pe toate Nella ajunge să le vândă, chiar și tabloul preferat al lui Marin, mama Theei.

De altfel, Marin este o prezență în carte, nu neapărat una puternică, dar una intens căutată de fiica sa care încearcă să înțeleagă cine este și care este locul ei în lume. Dacă Nella refuză să și-o amintească pe cumnata sa, este doar pentru că ea crede cu tărie că trecutul ar trebui lăsat în trecut. Însă oare are dreptate, oare nu cumva așa ajungă să-ți negi și rădăcinile, nu doar să te protejezi de amintirile dureroase?

Și pentru că tot vorbeam despre obiectele pe care Nella este nevoită să le vândă, Jessie Burton dă încă o dată dovada măiestriei sale în a recrea atmosfera Amsterdamului de secol XVIII. Documentarea ei minuțioasă în privința lucrurile care ar fi trebuit să se afle în casa unui negustor bogat din acea perioadă, detalii despre materialele din care erau fabricate hărțile, cum erau decorați pereții, ce tablouri erau preferate în acea perioadă, toate acestea sunt livrate subtil, perfect integrate în povestea. Autoarea nu face paradă de cunoștințele sale, ci ne oferă o imagine completă a decorului în care se petrece povestea ei.

Odată cu acest roman, Jessie Burton crează nu doar o continuare a unui roman istoric atent documentat și a unui thriller captivant, ea ne oferă și o saga de familie. Dacă după ultima pagină din Miniaturista ( Humanitas Fiction 2023, traducere de Anca Dumitru) ai rămas cu anumite curiozități, Casa Destinului cred că îți va satisface multe dintre ele și te va bucura cu o poveste bine închegată. De altfel, scriitoarea britanică rămâne maestra finalurilor care nu sunt niciodată perfect închise, lăsând o portiță spre un al treilea roman, cine știe…

M-am bucurat să regăsesc și referințele foarte bine scrise la mâncare. Aburii mâncărurilor delicioase pregătite de Cornelia în bucătărie ne însoțesc pe tot parcursul cărții, iar raza de speranță pentru viitorul familiei pare să vină tot dinspre ceva comestibil (așa cum în primul roman căpățânile de zahăr au dezlănțuit șirul de evenimente care au dus la decăderea familiei).

Poate te întrebi dacă miniaturista, enigmaticul personaj care dă titlul primului roman, își face apariția și aici. Ei bine, da! Miniaturista pare să planeze asupra nepoatei, așa cum a făcut și cu atâția ani în urmă cu tânăra Nella. Dar cum anume apare ea și ce vrea să îi transmită, te las pe tine să descoperi.