Titlu: Clubul iubitoarelor de ciocolată
Autor: Carole Matthews
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2010
Traducere: Anca Buja
Numar pagini: 467 de
ISBN: 978-973-724-250-1

Clubul iubitoarelor de ciocolată este titlul potrivit pentru un roman care are ca protagoniste patru femei îndrăgostite de ciocolată ce folosesc dulciurile drept remediu pentru cele mai diverse probleme şi care te va face să simţi că şi tu aparţii grupului de „ciocoholice”.

Este în mod evident o carte pentru femei (şi eventual pentru bărbaţii care vor să aibă o mostră de psihologie feminină) – plin de ciocolată şi încurcături sentimentale. Mie, fată fiind, mi-a plăcut să-l citesc, am simţit că iau o pauză. Nu trebuie să faci niciun efort să le înţelegi pe Lucy şi cele trei prietene ale ei, pentru că sunt departe de a fi perfecte, fac greşeli şi au fixaţii tipic feminine. Lucy are o slujbă proastă, kilograme în plus, un iubit infidel şi o dependenţă acută de ciocolată. Cu toate acestea, sunt nişte personaje frumoase a căror prietenie încălzeşte acţiunea romanului.

De fapt, personajul principal al romanului poate fi socotită ciocolata, care cred că ocupă cele mai multe şi mai reuşite pagini. Poţi citi liniştită această carte de Crăciun şi nu te vei mai simţi vinovată pentru că ai mâncat prea mult.

Romanul este scris într-un mod relaxant şi amuzant, de multe ori ilustrând cu ironie scene tipice precum sfaturile date de prietene, felul în care îşi plâng de milă, sau scuzele spuse de iubit după ce te înşală. Mi-a plăcut tonul general optimist şi faptul că se trece de la un personaj la altul schimbând persoana la care este relatat textul: Lucy povesteşte la persoana I, iar păţaniile celorlalte fete din grup sunt scrise la persoana a III-a.

Cartea îmi aminteşte de Jurnalul lui Bridget Jones prin scenele puţin cam dureroase pe care autoarea nu se sfieşte să le prezinte, ca de exemplu un moment penibil în care protagonista îşi accidentează propriul şef.

Clubul iubitoarelor de ciocolată nu e un roman care să te facă să gândeşti prea mult, dar e captivant şi scris într-un mod foarte vioi. Nimic din ceea ce se întâmplă nu vrea să fie altceva decât pare, totul este cât se poate de clar şi uşor de înţeles. Sunt prezentate în paralel vieţile a patru femei care întâmpină tot felul de probleme şi dificultăţi, dar depăşesc totul cu ajutorul prieteniei şi a …. ciocolatei. Acţiunea e puţin cam nerealistă, însă nu e deranjant, pentru că oricum nu te simţi tentată să iei mult prea în serios un asemenea roman. Imaginaţi-vă că pun la cale un jaf şi le mai şi reuşeşte! Fiecare dintre cele patru femei are parte de o altă problemă, ceea ce animează acţiunea; astfel în timp ce una dintre ele este în căutarea unui iubit, alta încearcă să-şi salveze căsnicia sau să lupte cu dependenţa de jocuri de noroc a soţului ei. Nu cred că există un moment cheie în roman, întâmplările curg mai repede sau mai încet până la final, care este unul mai bun decât mă aşteptam.

Această carte m-a făcut să mănânc foarte multă ciocolată deoarece are nişte descrieri foarte convingătoare: descrierile bomboanelor de ciocolată, a prăjiturilor, a ciocolatei calde, a batoanelor de ciocolată, a senzaţiilor pe care ţi-o dă ciocolata, a momentelor în care ai nevoie de ciocolată etc. Eu nu am rezistat unui asemenea asediu şi am însoţit fiecare pagină cu aport de calorii. E clar că atunci când am vorbit despre dependenţă m-am gândit la ciocolată.

Trebuie să recunosc că prezenţa ciocolatei în fiecare pagină m-a făcut să citesc cu ceva mai multă tragere de inimă, dar chiar şi aşa, fetelor, cred că o veţi îndrăgiţi pe Lucy pentru că o să găsiţi în voi ceva din ea. Şi vă spun un secret aflat din carte: bărbatului perfect trebuie să-i placă ciocolata.

Scris de Andreea Chebac