Titlu: Inocentul
Autor: Ian McEwan
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Virgil Stanciu
Numar pagini: 287
ISBN: 973-46-1947-4

Inocenţa este o stare prelapsariană; ea nu poate fi păstrată într-o lume invadată de război şi crime, minciuni şi trădări.

După prima carte de Ian McEwan pe care am citit-o (Durabila iubire) care mi s-a părut ciudată însă mi-a plăcut, de fiecare dată când revin la acest autor mă întreb oare de ce o fac. Stilul său de scriitură este – strict din punctul meu de vedere – relativ steril. Nu-mi oferă nicio satisfacţie estetică, iar umorul său bazat pe ironie este uneori greu de pătruns. Din Amsterdam n-am înţeles nimic, iar The Comfort of Strangers (care nu ştiu cum a fost tradus în limba română) mi-a lăsat un gust amar.

Cu toate acestea continui să revin la cărţile sale. Are ceva irezistibil. Mi-am dat seama ce anume, undeva pe la mijlocul cărţii pe care am citit-o de curând – Inocentul. Acest roman are ca fundal Berlinul anului 1955, un oraş aproape distrus de război şi împărţit între ruşi şi americani. Atmosfera descrisă mi s-a părut una depresivă. Deşi Leonard Marnham este atras de munca pe care o face în Tunel, lipsa de încredere între americanii, englezii şi germanii care lucrează împreună pentru interceptarea liniilor telefonice subterane ruseşti, mi s-a părut tristă. Probabil că acestea sunt consecinţele unui război: neîncredere, frică, nesiguranţă.

Ceea ce m-a făcut să nu-mi întrerup lectura a fost, nu atât curiozitatea, cât nevoia de-a afla un răspuns la întrebarea de ce citesc romanele lui McEwan. Am aflat în momentul în care autorul începe să descrie relaţia dintre Maria şi Leonard.

Maria este o frumoasă femeie de 30 de ani, divorţată de un bărbat autoproclamat erou de război şi cu un comportament brutal. Leonard este un tânăr tipic englez, de 25 de ani, timid şi retras care lasă impresia că abia începe să descopere lumea în care trăieşte. Atracţia este aproape irezistibilă pentru că experienţa şi siguranţa Mariei par să compenseze naivitatea şi inocenţa lui Leonard, în timp ce aceste calitaţi ale lui scot la iveală partea vulnerabilă a femeii. Felul în care este prezentată evoluţia sentimentelor în relaţia dintre cei doi, atât de minuţios ca un studiu psihologic în care gânduri şi sentimente se amestecă într-un mod atât de real, veridicitatea trăirilor şi-a gândurilor celor două personaje este ceea ce dă farmec scriiturii lui Ian McEwan.

Frumoasa lor poveste de dragoste, care reuşeşte să depăşească obstacolele ridicate de diferenţa de personalitate, culturală, şi de gen dintre cei doi, este totuşi distrusă de o crimă. Dupa ce acesta are loc, totul este prezentat din perspectiva omului şocat de brutalitatea destinului, capabil de inimaginabil pentru a-şi salva pielea. Parcă toate încep să se destrame dând la iveală adevăruri inconfortabile. Apoi totul redevine ireal, de parcă ar trebui să ţi se reamintească de faptul că citeşti o poveste, iar poveştile au nevoie de finalitate.

Vreau cartea Inocentul

• Plusuri

  veridicitatea cu care este prezentată povestea de dragoste

• Minusuri

  finalul forţat

• Recomandari

  celor care doresc o carte relativ uşor de parcurs