Iubirea la 20 de ani distanţă
Scris de Marinela Gheorghe • 8 May 2013 • in categoria Roman de dragoste
Autor: Charlotte Bronte
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Mirella Acsente
Numar pagini: 560
ISBN: 978-973-135-760-7
Jane Eyre reprezintă unul dintre cele mai apreciate romane de dragoste, cu toate că focusul autoarei nu este îndreptat atât pe relaţia eroinei cu stăpânul casei în care era guvernantă, cât mai ales pe dezvoltarea personalităţii acesteia, ceea ce face din cartea de faţă un veritabil bildungsroman.
Dar, după cum spuneam, în mintea cititorilor nu va rămâne atât de mult personajul central şi trăsăturile lui de caracter, cât mai ales povestea de dragoste. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre o iubire între doi oameni între care există o diferenţă de vârstă considerabilă.
Dacă vrem să intrăm în profunzime, să o analizăm pe Jane Eyre din punct de vedere psihologic, sau, până la urmă, doar să speculăm, am putea să înţelegem mai uşor atracţia ei pentru un bărbat matur. Viaţa trăită în cea mai mare parte într-un internat, asprimea dascălilor de acolo şi lipsa unui model masculin o fac să se îndrăgostească destul de uşor de bărbatul cu o personalitate puternică (singurul de altfel…) care, atunci când îi iese în cale, cade spectaculos de pe cal.
O dată cu apariţia lui, monotonia din viaţa lui Jane este abolită. Abia de atunci, Jane începe să trăiască, ne relevă nouă şi sie însăşi complexitatea caracterului feminin şi scoate la iveală trăsături care ar fi rămas într-o stare latentă dacă nu s-ar fi confruntat cu anumite situaţii limită.
Nu-mi mai aduc aminte dacă mi-a atras atenţia cartea sau mai întâi filmul. Mi-a plăcut însă ecranizarea din 2011, iar povestea a căpătat mai mult farmec datorită actorilor. Cu Michael Fassbender în rolul lui Edward Rochester, parcă îţi pare mai firească ideea că un bărbat face curte unei femei care este cu 20 de ani mai tânără decât el. Pentru că, din fericire, Fassbender nu dă impresia că i-ar putea fi tată...
„Nu pot să înţeleg, urmă ea, dar fără îndoială că e adevărat, dacă spui dumneata. Ce o să iasă din toate astea ? N-aş putea spune; zău că nu ştiu. De multe ori e bine ca soţii să aibă aceeaşi avere şi stare socială; apoi sînt douăzeci de ani diferenţă între dumneavoastră. Aproape că ţi-ar putea fi tată.
— Ba de fel, doamnă Fairfax! exclamai eu, înţepată. Nu pare deloc că mi-ar putea fi tată, iar cei care ne vor vedea împreună nu-şi vor închipui nici măcar o clipă una ca asta. Domnul Rochester pare, şi e, tot atît de tînăr ca alţi bărbaţi la douăzeci şi cinci de ani.
— Şi te ia, într-adevăr, din dragoste? mă întrebă doamna Fairfax. Răceala şi scepticismul ei mă loviră atît de crunt, încât mă podidiră lacrimile.
— Îmi pare rău că te supăr, urmă bătrâna, dar eşti atît de tânără şi cunoşti atât de puţin bărbaţii, încât aş fi vrut să te fac atentă. Există o veche zicală care spune că nu tot ce străluceşte e aur şi mă tem să nu descoperi şi aici ceva la care nici eu, nici dumneata, nu ne aşteptăm.”
Vorbele bătrânei Fairfax vor fi sibilinice. Fiindcă totul era prea frumos să fie adevărat. Din start poate fi dificil de pus în plan real o iubire dezinteresată între două persoane cu atât de mari diferenţe: de vârstă, de statut social şi situaţie materială. O dată cu apariţia elementului perturbator, înţelegi că Charlotte Bronte nu a vrut să se piardă într-o poveste romantică, perfectă, ideală. Probabil a simţit nevoia să le pună personajelor în cale o piedică, pentru ca totul să capete realism şi, bineînţeles, dramatism.
Astfel, romanul a devenit o capodoperă a literaturii universale şi unul dintre cele mai apreciate şi citite romane ale scriitoarei Charlotte Bronte de către generaţii întregi.
-
Plusuri
O poveste de iubire aparte, dar şi un personaj feminin (Jane Eyre) şi unul masculin (Edward Rochester) deosebite.
-
Recomandari
În special iubitorilor de literatură clasică, de personaje complexe şi de poveşti de dragoste literare.
Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
o frumoasa lectie de viata
ady spune:
8 May 2013 | 10:49 pm
mie imi plac si ecranizarile din 1996 dar si miniseria din 2006 (desi fizicul actritei principale este destul de departe de ceea ce a imaginat autoarea), pentru detaliile pe care un film artistic de 90-100 minute nu reuseste sa le prinda.
iar pentru cititorii pasionati de jane eyre, recomand combinatia cu “cazul jane eyre” de jasper fforde. este un deliciu, un festin. :)