Titlu: Cum să fii tu însuți ca să trăiești din plin
Autor: Alain Braconnier
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Adriana Steriopol
Numar pagini: 272
ISBN: 978-973-707-674-8

„Sunt practician și profesor de psihologie si de psihopatologie umană. Viața mea profesională și personală m-au îndemnat să iubesc relațiile umane, fie că sunt private sau profesionale sau că încercăm să le înțelegem bucuriile sau necazurile. Sunt convins că de-a lungul vieții fiecare trebuie să obțină resursele interioare necesare pentru a îi putea înțelege mai bine pe ceilalți. Fiecare trebuie de asemenea să știe să poarte cât mai bine bătăliile vieții. Am încercat să studiez, să transmit și să învăț care resurse sunt necesare și cum să facilităm obținerea acestora de către copii noștri și persoanele apropiate. Sunt convins de asemenea că a ști să te înțelegi pe tine îți permite să îi înțelegi mai bine pe ceilalți.”

Aflată în căutarea unor date biografice despre Alain Braconnier am dat peste cuvintele de mai sus, scrise pe blogul acestuia, care neintenționat pot servi și drept deschidere pentru cartea sa „Cum să fii tu însuți ca să trăiești din plin” întrucât rezumă cele 272 de pagini de psihologie de întrajutorare.

Structurată în trei părți – În căutarea sinelui, Cum să ne utilizăm toate resursele în viața de zi cu zi și Să avem grijă de noi și să-i ajutăm pe ceilalți să aibă grijă de ei – cartea se axează pe rând pe sinele propriu, pe legătura noastră cu lumea înconjurătoare și indivizii care o populează și pe echilibrul dintre grija pe care ne-o purtăm nouă și cea pe care le-o purtăm altora.

În prima parte sunt identificate, mobilizate și prezentate mecanismele de apărare folosite ca reacțiune voluntară sau involuntară a individului la stimulii și întâmplările cotidiene. Impresia lăsată în urma lecturii este cea de vizită într-un muzeu al psihologiei în care cititorul este purtat prin fața unor diorame ce ilustrează pe rând cele mai bune și cele mai puțin bune mecanisme de apărare prin prezentarea unor cazuri concrete ale unor pacienți, alături de o explicație sumară, adesea sărăcăcioasă, a manifestării respectivului mecanism. Totodată sunt punctate asemănările și deosebirile dintre bărbați și femei și modul în care selectăm în mod voit sau ca efect secundar al sexului nostru mecanisme din arsenalul de arme de apărare psihologică.

Cea de-a doua parte pune accentul pe dimensiunea socială a interacțiunilor și pe reacțiile pe care le stârnesc raporturile familiale, personale (amoroase), profesionale sau societale. Dar aspectul cel mai important este cel legat de cum să facem față evenimentelor deosebite ale vieții ca despărțirile, doliul, boala sau întâlnirile amoroase care au efect destabilizator al psihicului.

Ultima parte se axează pe raportul eu versus ei, cum să îmi folosesc în mod inteligent resursele de care dispun și cum să le pun la dispoziția celorlalți pentru a-i ajuta.

Concluzia la final de carte e că problema mecanismelor de apărare putea fi tratată mai în profunzime, lăsând mai mult loc aspectelor teoretice și mai puțin poveștilor personale care până la urmă nu fac decât să ilustreze un caz particular.

N-aș merge până într-acolo încât să zic că m-am simțit furată pentru că mi s-a promis una și am primit alta dar mi-ar fi plăcut ceva mai multă substanță și o abordare mai puțin americanizată, mai ales că vine din partea unui francez.

Sursa imaginii de mai sus.

• Plusuri

  Faptul că mecanismele de apărare sunt prezentate în strânsă legătură cu situații concrete în care acestea pot fi folosite și ne pot salva.

• Minusuri

  Superficialitatea în identificarea și explicarea mecanismelor.

• Recomandari

  Pasionaților de psihologie sau celor care vor să se înțeleagă mai bine sau să îi înțeleaga pe ceilalți mai bine.